Apropo de dermatologi

Mă bucur că am citit ce-a scris Silvia despre tratamentele prescrise de dermatologi DUPĂ ce am dat aproape 100 de lei pe nişte aproape invizibili 40 ml de cremă şmecheră, crema care va deveni prietena mea for life dacă (abia acum îmi dau seama... dacă?!) îmi prieşte. Zise dermatoloaga, who else?

Mă bag şi eu la ceai de brusture, o fi bun şi pentru ten intolerant, nu numai pentru acnee :D Altă chestie, ten intolerant, pfff, auzi la ea. Tenul ăsta intolerant a fost inventat fo' sure de firma de la care mi-am cumpărat crema ca să aibă crema motiv să existe pe piaţă, dar n-am chef acum să discutăm despre cum se scornesc boli noi ca să aibă sens medicamentele noi bla bla bla.

Mic dejun la miezul nopţii

Am mai mîncat şi eu cîte ceva dimineaţa, o brioşă, o măslină. Astea, cu lime şi mac (l.e. - făcute de mine, noroc de Silvia că mi-a adus aminte să zic). In your face, Pleşu, aş putea spune :D

brb.

Încercuiţi în calendar

Fiţi atenţi, portret de tren plin, pliiiin. Cu studenţi, două băbuţe şi un nene. Urît afară, cald în vagonul lung. Un singur jucător de fotbal, un fan Dexter şi o fană Grey's Anatomy (mersi, am tras şi eu ultimul episod chiar acu'), o integramistă, o fată cu mp3 player şi mulţi studenţi care citeau. De fapt, doar o tipă citea Suflete damnate, restul învăţau, nu citeau. Stai aşa că şi eu citeam deşi ar fi trebuit să-nvăţ din cartea aia, nevermind :D

Cum să vă zic... fata din faţa mea rezolva nişte calcule înfricoşătoare, se întindea problema aia pe trei rînduri. Tipul din dreptul meu se delecta cu nişte imagini cu maţe şi denumiri de boli, ceva de invidiat. Un altul, două scaune mai încolo, concentrat într-un manual de Buraga. Vecina tipului din dreptul meu nu ştiu ce învăţa, dar sublinia foile cu mult verde şi cu mult roz. Ca holul căminului în sesiune era trenul, ce mai! Nu ştiu dacă am nimerit eu cu toţi studenţii silitori din Iaşi adunaţi laolaltă sau, de fapt, studenţii toţi învaţă şi sondajele mint, dar a fost una dintre cele mai motivante călătorii cu un tren romînesc care să nu miroasă a salam.

Crezi că-i uşor să găseşti cuvintele potrivite?

Nu, vă zic eu :)) Dar o să încerce să vă înveţe Oana (Filip, I wonder who she is?) şi Adriana Gaftoniuc în cadrul unui training de copywriting. Trainingul ăsta se organizează-n Iaşi (spun ele că-i primul de acest fel şi noi le credem) şi ce e cel mai important de spus e că abia aştept, dom'le, că din noiembrie a lui 2010 numai despre el aud! Training de copywriting în sus, training de copywriting în jos, la stînga, la dreapta, "mă întîlnesc cu Adriana pentru training", "nu fac curat azi că lucrez cu Adriana pentru training", tehnici dintr-alea în sus, abilităţi dintr-alea în jos, o să continui că nu cred că aţi prins ideea, adică dacă sînt doi oameni care să fi lucrat atît de mult la organizarea unui training, păi fetele astea sînt.

Ce o să se întîmple mai exact puteţi afla de pe site-ul DTC (Development Training Consulting), cei la sediul cărora se organizează treaba în aprilie, pe 16 şi 17. Apropo, treaba e pentru 12 persoane (ceea ce e bine, nu se sufocă lumea, se poate răspunde la întrebările tuturor) şi taxa de participare e de 300 de lei. Mergeţi, sigur, sigur au Oana şi Adriana ce să vă înveţe, că doar sute de materiale au citit pentru trainingul de copywriting în sus, trainingul de copywriting în jos... Nici pentru cel mai important examen din viaţa lor nu cred că s-ar fi pregătit atîta. Şi s-au pregătit cu idei creative pentru texte publicitare, promoţionale, informative, idei de cîrlige psihologice... Nu mai zic, sigur completaţi deja formularul de înscriere :D

1, 2, 3

Ce bine-i cînd primeşti mîncare făcută gata, ambalată frumos! Eu numai să deschid frigiderul şi ce să mănînc eu azi? Muti mi-a trimis tot ce-am vrut, thanks God, că postul e o provocare pentru imaginaţia mea. Aşa mi-am dat seama că nu pot fi vegetariană, I wish you all the best ăia care sînteţi!

A, Bompa, acum e bine? :D

Hmm. Cam mult mac

Nu ştiu cum se face că numai chestii dulci am mîncat în ultimele dimineţi. Hmm, mai bine decît seara, nu? :D

O foarte bună prăjitură cu mac (luată din bucătăria Sabinei şi executat reţeta doar pe jumătate, adică doar blatul că era ieri seara şi, oricum, nu mai am dulceaţă; aştept cu interes de acasă) căreia nu puteam să nu-i trîntesc nişte glazură dulce la final, să fie tabloul complet.

M-a întrecut colegul de blog Popovici (care nu mai e blogger din '48, dar fie) cu cheese cake-ul ăla al lui, admiraţi-l pe FB. Have fun înainte de luni!

Ahaaaa

Aceste este MICUL DEJUN! THE breakfast! Observaţi cît exces de zel, cum le-am tăiat eu cu paharul, pe ele, negresele, cum s-au sfărîmicioşit, dar mai ales, talentul de fotograf şi diferenţele de brightness.

Băi, dar ce bune! Cioco şi caramel, I feel better now, I feel sugar completed! Zi frumoasăăăă! :D

De mers la RIUF

Nu am mîncat mic dejun azi, merit o prăjitură azi şi-i gata ziua de azi.

La finalul lui azi aş vrea să vă rog să mergeţi la RIUF pe 17 martie. Pentru că şi eu aş merge (de fapt, cred că am să merg chiar) şi îmi tot spun de mai multe zile că-l voi populariza pentru că îmi place despre el.

Eu n-am studiat în străinătate (încă!), pînă anul trecut nici n-am vrut (nu vreţi să ştiţi cîtă încredere şi speranţă am investit în sistemul nostru de învăţămînt), dar cred de ceva timp că o astfel de experienţă e la fel de necesară în viaţa românului ca dezintoxicarea de primăvară.

RIUF (Romanian International University Fair, fie) e excelent ca punct de plecare. Nu e chiar aşa uşor să ajungi să înveţi afară, uneori asta înseamnă multă documentare, multe acte, multe diverse. O vizită la tîrgul ăsta vă luminează şi vă ajută să vă descurcaţi mai bine (expozanţii sînt pregătiţi cu de toate, consultanţi sînt şi dintr-ăia, Spot Admissions etc.).

Ideea e că eu vă zic să mergeţi, voi vă duceţi şi acolo se întîmplă the magic. La Hotel Unirea, între 10 şi 18. Joi, poimîine.

Mneaţa

Cranky morning. Hai să ne ţinem de plan şi să mîncăm, totuşi, breakfast. Ca să nu mai zic că e soaaareeeeee! Nu ştiu dacă am mai mîncat salate dimineaţa, dar merge.

Friday Breakfast

Clătite de post, interesante, cred că le mai fac. Săru'mîna pentru masă mie şi acum la treabă, să terminăm repede că e vineeeriiiii! :D

No Sfinţişori Breakfast

Bruschette în loc de sfinţişori/mucenici. Dacă ar fi scăpat din mîna mea hapsînă ieri seară, ar fi ajuns mic-dejun în dimineaţa asta. Poate la anul dacă mai face Muti :D (Anul ăsta am rezolvat problema cu sfinţişorii într-o săptămînă, lungi negocierile, cred că mama vrea să mă determine să-i fac eu de acum înainte.)

Mic-Dejun cu om de zăpadă

Sînt vreo -ceva, ce mai... Scoatem frosty man la înaintare şi fructele să ne protejeze de răceală.

No Breakfast

Azi analize şi direct prînzul. N-am avut voie mic-dejun :D Cînd voi organiza săptămîna prînzurilor, aici o să ajungă pozele, ne-gre-şit!

Late Breakfast

Note to self: de mutat într-o casă cu aragaz din acest mileniu.

Cloudy Breakfast

Hai cu soarele!

In Bed Breakfast

Sunny Breakfast

Şi cu legendă: brînză de capră, trei felii, măsline verzi, măsline negre, şapte în total, roşie cherry, una, pîine (neagră?) prăjită, o felie. Bonus: pîine (neagră?) prăjită cu dulceaţă de grefe roz, o felie, cafea mai tare în cană de la unguri, una.

Blurry Breakfast

Şi reclamă la reviste.

Leapşă

După ani-lumină, leapşa de la Silvia is completed. A doua că cealaltă despre care zice ea că e neonorată nu ştiu pe unde s-a pierdut :D Nu ştiu cui s-o dau mai departe, nu mai ştiu cum e cu leapşa, e grea, oricum.


SUNT Gemeni. Un eu, doi eu, distracţie!

AȘ VREA să mănînc o panna cotta.

PĂSTREZ multe porcării despre care cred că o să fie amintiri pentru totdeauna pînă în ziua cînd le arunc fără milă.

MI-AȘ FI DORIT să fi studiat Politehnica, what about that?

NU ÎMI PLACE să se insiste. În nici un fel.

MĂ TEM de pisici.

ÎMI PARE RĂU că nu m-am născut în anii '60-'70.

ÎMI PLACE să încerc tot felul de reţete. De mîncare, sigur.

NU SUNT de treabă cînd mi-e foarte, foarte somn.

DANSEZ rar.

CÎNT foarte prost, dar insist.

NICIODATĂ să nu spui niciodată, ah, clişeele!

RAR ocolesc dulciurile.

PLÎNG la unele episoade din Grey's Anatomy, I said it.

SUNT CONFUZĂ dimineaţa, uneori, cînd nu ştiu exact ce an sau lună este. Dorm foarte profund, visez SF.

AM NEVOIE de o casă cu multă lumină.

AR FI TREBUIT să beau o cafea azi.
AŞ PUTEA să dorm oricum, şi-n picioare.

Ce se întîmplă, doctore?

Vonnegut aşteaptă următorul tren, citim cu interes "Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel". Vă ţin la curent. Între timp, se întîmplă lucruri în bucătărie! Dintre isprăvi: o combinaţie între fusilli primavera pe care îi comand eu mereu la Pizza Pazzo şi paste meditareneene cu busuioc dintr-un număr de GoodFood, nu mai ştiu acum exact care plus, PLUS, am trecut la dulciuri portugheze slash braziliene.

Încă 105 pagini

Vreau să termin cît de repede "Corespondenţă. Jurnale". Îi simt puternic durerile şi frustrările lui Bulgakov, mă întristează teribil tot prin ce-a trecut. Uneori îmi spun că o citesc la momentul potrivit, alteori regret că insist să o citesc tocmai acum cînd mă simt la fel ca el în perioada lui critică: obosită, neajutorată, bolnavă (din păcate, mai nou, chiar m-am procopsit cu o boală, nu doar mă simt) şi, în plus, exagerat de melodramatică (asta doar în cazul meu, Bulgakov era doar foarte sincer). Îi citesc acum prima scrisoare din 1936 şi mă simt atît de ciudat că eu ştiu că mai are doar patru ani de trăit, iar el nu ştie ce-l aşteaptă în 1940. Mi-am pregătit deja următoarea carte, de Vonnegut, schimbăm dramele.

Finita la commedia

Ah, ce an frumos răsare! Să-i dăm bătăi!