Cu cine e prietenă UAIC pe Facebook

Aşa îmi place Feisbuc. Aşa îmi place cum, o dată la 2-3 zile sau oricînd îmi mai amintesc, Facebook mă ajută să pierd timp preţios citind aventurile friendsilor mei şi psiho-analizîndu-mă prin tot felul de teste idioate compuse de adolescenţi (mulţumesc Denisa pentru această necesară informaţie).

Dar îmi place mult şi că friendul meu Uaic Iaşi (cred că e cel mai mare pe care îl am având în vedere miile de studenţi care trec şi uneori şi ies din universitatea asta) şi-a greşit vîrsta şi se vrea mai tînăr cu vreo 100 de ani şi căăăă, tadam, urmează chestiune interesantă.

Prietenul Uaic Iaşi de pe Facebook este prieten cu Tineri pentru Crin Antonescu, adică supports Tineri pentru Crin Antonescu, în slang-ul de rigoare. E foarte frumos pentru o instituţie de învăţămînt superior, apolitică din cîte ştiu eu şi ar trebui să fie, că e prietenă cu Crin Antonescu şi cu tinerii săi, nu?

Draft-uri

Eu nu prea lucrez cu draft-uri. Eu scriu de obicei o dată şi bine. Cred că mi se trage de la domnu' diriginte Bălăşan din liceu. 7000 de ore de matematică pe săptămînă învăţînd cu el, vă imaginaţi că rezolvam şi multe exerciţii de matematică, evident.

Ei, domnu' diriginte ne punea să scriem din prima tot ce ştim şi ce ne vine la mînă, cu greşeli cu tot, că eram la tablă sau că dădeam teză (pe care alţi profesori o vroiau intactă, copiată de pe ciornă cu atenţie, recitită înainte de a fi predată, eventual şi cu un BPT de la colegul de bancă). Că un calcul s-ar putea dovedi pînă la urmă a fi bun, că din orice idee s-ar putea ivi o soluţie erau motivaţiile. Eu cred că noi eram de fapt cam proşti şi ca să ne poată pune şi el o notă decentă trebuia să scriem absolut orice, poate-poate s-o găsi ceva corect, de 50 de sutimi acolo.

Prin urmare, eu nu folosesc ciorne din liceu, îmi dau foile de examen cu tăieturi cu tot, cu paranteze ca nişte manuscrise originale şi preţioase care vor valora mult peste ani. Nu folosesc ciorne, adică draft-uri nici cînd lucrez la calculator sau cînd scriu pe blog. Mulţumesc, nu obişnuiesc, cum s-ar zice.

Totuşi (de unde a plecat povestea mea şi unde a ajuns, asta din cauză că nu mă folosesc de ciorne), azi, în timp ce îmi ştergeam de praf frunzele, am descoperit două draft-uri, adică două însemnări pe care cred că am vrut cîndva să le postez, dar nu mi-e clar de ce n-am reuşit. Şi cum văd că-s cam negata, le bag aşa în bucata asta care oricum n-are un scop clar în viaţă. :D

O leapşă de mai demult preluată de la Silvia. După ce că nici n-am ajuns la numărul 99, nici diacritice nu i-am pus.

1. Am rabdare.
2. Aveam si mai multa rabdare inainte.
3. Sint realista.
4. Sint si optimista.
5. Nu-mi place masterul pe care il fac acum.
6. I'm not a quitter.
7. Asta pentru ca sint si incapatanata.
8. Cred ca poti invata si din carti proaste.
9. Imi place sa citesc.
10. Si sa "vanez" greseli de gramatica.
11. Si sa critic.
12. Acum ma gandesc daca as putea sa-mi castig existenta din asta.
13. As vrea sa am o casa cu gradina.
14. Imi plac aranjamentele florale.
15. Sint o gurmanda.
16. Citesc bloguri culinare zilnic.
17. N-as muri de foame daca nu mi-ar trimite mama mancare.
18. Dar sper sa nu ia asta in considerare :D
19. De doi ani si jumatate am aceeasi greutate.
20. Poate pentru ca in anul II m-am imprietenit cu diferite boli de stomac.
21. Si de cap, cred.
22. N-am avut niciodata parul atat de lung ca acum.
23. Da, stiu ca am pielea prea alba.
24. Nu e vina mea, e o problema de pigment.
25. Expresivitatea fetei ma cam baga in belele.
26. Ma relaxez cand spal vase.
27. Cred ca sint obsedata de curatenie.
28. Sterg praful aproape zilnic.
29. Uneori in cele mai proaste momente.
30. S-ar putea sa fiu alergica.
31. In liceu credeam ca alergiile sint doar mofturi.
32. Imi plac perpendicularitatile.
33. Imi place Moby.
34. Am avut acelasi playlist pe mp3 un an de zile.
35. As mai merge la un concert Faithless.
36. Mi-e frica de trenuri.
37. Dar sint mijloacele mele de transport preferate.
38. Desi nimic nu se compara cu privelistea de deasupra norilor.
39. Uneori as vrea sa ma mut in Germania.
40. Vorbesc germana foarte prost.
41. Toata lumea are impresia ca o stiu foarte bine.
42. Vorbesc mult la telefon.
43. Vorbesc mult de obicei.
44. Ma pierd in detalii de multe ori.
45. Sint mai eficienta in scris.
46. Am 6 agende acum.
47. Scriu in toate.
48. Colectionez sacose.
49. E greu sa scrii 99 de lucruri despre tine.
50. Tanjesc dupa lumina naturala.
51. Am avut cont pe hi5.
52. Acum am pe Facebook.
53. Mananc prea multe dulciuri.
54. As manca pepene galben rece in fiecare zi.
55. Copiii ma plac.
56. Am o singura superstitie.
57. Ma fascineaza numerele 5, 10, 15, 20, 25 si 30.
58. Vocea mea inregistrata e naspa tare.
59. Negociez tot timpul cu anticarii.
60. Cred in ceea ce spun Frankie Goes to Hollywood in The Power of Love.
61. Nu (mai) adorm la filme.
62. Pentru ca am fost invatata sa le respect.
63. Nu si pe alea de duzina.
64. Am plans la Grey's Anatomy.
65. In unele zile, cand ma trezesc, nu stiu in ce an si ce zi sintem.
66. Sint ramasitele unei oboseli cronice din facultate.
67. Pe care o indepartez acum cu un autoindus zen.
68. Nu mi-e frica de dentist. Deloc.

Şi chestia asta:

You Just Graduated From Journalism School. What Were You Thinking? zice New York News într-un articol de luna trecută. Şi continuă cu:

In a down economy, the smart play is to go to school to learn new skills, network, and ride it out. At least, that's the case in a normal industry. But conventional wisdom has it that planning for a future in journalism makes as much sense as signing up for a career as a Pontiac dealer.

Şi eu am renunţat la un master în marketing (care mă sufoca, mă enerva, nu îmi plăcea şi era şi la FEAA, asta ca să fiu scurtă) ca să fiu iar în anul I la un master la Jurnalism. Hmm, exciting times are coming.

Nu-mi (mai) spune

Nu-mi spune că totu-i risipă
Iluzie arsă-n zadar
Redă-mi răsuflarea în pripă
Şi lasă-mi speranţa măcar

Hai fă-te comodă în fotoliu
Înfruntă-ţi tendinţa spre nu
Renunţă, te rog, la orgoliu
Şi cîntă-mi din nou voulez vous

Hai fă-te comodă în fotoliu
Înfruntă-ţi tendinţa spre nu
Renunţă, te rog, la orgoliu
Şi cîntă-mi din nou voulez vous


Walter Ghicolescu - Nu-mi spune

Melodia e la un buzz distanţă în cazul în care aveţi chef de un şlagăr românesc. Eu am chef să i-o dedic lui Corneliu Munteanu drept mulţumire pentru toate "dedicaţiile" pe care mi le-a adresat astăzi, la contestaţii.

Aş vrea să mulţumesc...

Îi urăsc pe toţi cei care au făcut ceva din cultura ieşeană (anul ăsta, mai multe festivaluri şi evenimente ca oricînd) în pre-sesiune şi în sesiune, mai exact înaintea sau în timpul unora dintre cele mai drăguţe examene ale mele. Nu contează, o să fiu liberă la vară. Cînd n-o să se întîmple nimic.

De ce fumează femeile pe stradă?

În cele două săptămîni care au trecut de cînd am scris ultima dată m-am întrebat de nenumărate ori de ce femeile fumează pe stradă. De ce atît de multe femei fumează pe stradă. Pentru că am dat peste foarte multe şi majoritatea în vîrstă, deci de două ori mai scîrbos, nu pentru că aş avea atîta atenţie de acordat subiectului.

Cînd fumează din mers arată ca nişte începătoare care se îneacă tare cu primul fum, ţigările le ţin ridicol între degete încercînd în acelaşi timp să răspundă la telefon şi să-şi ţină geanta pe umăr spre deosebire de bărbaţii care fumează pe stradă şi a căror singură grijă este chiar aceea de a fuma pe stradă. Şi încă nu mi-am dat seama dacă vor chiar să fumeze sau aprind paiele degeaba. Şi doar trăiesc printre fumători şi fumătoare, nu o fac aici pe lupul moralizator. N-am luptat niciodată pentru interzicerea fumatului pentru că mi se pare că e ca şi cum ai lupta împotriva religiei catolice, dar aş susţine interzicerea fumatului pe străzi pentru femei. Oricît de sexist ar suna. :D They should keep their smoking indoor.

Ce m-am mai întrebat de nenumărate ori în astea două săptămîni e de ce a ajuns Cine suntem a lui Dan Puric atît de la modă. Mi-au cerut mulţi cartea, mulţi nepasionaţi de subiect, mulţi cititori doar de Baltagul şi Ion. Nu ştiu dacă să mă bucur că e citit sau să mă întristez că e citit (s-ar putea) cu superficialitate.

Trafic

Pe Strada Păcurari e plin tot timpul. Întotdeauna, pe Păcurari şirurile de maşini bot în bot par că nu se mai termină. Pe Păcurari e plin (aproape) tot timpul şi de ambulanţe, le văd şi le aud zilnic. Cînd se aud sirenele dinspre Fundaţie, cele două şiruri se trag spre margine şi ambulanţele trec printre ele ca Moise prin Marea Roşie.

Toţi şoferii aşteaptă liniştiţi cele cîteva secunde cît îi ia ambulanţei să gonească prin mijlocul străzii şi apoi îşi reiau locul în lungile şiruri care par că nu se mai termină. Aproape toţi şoferii. Dintre toţi, tot timpul unul e mai şmecher, musai. El nu se sufocă la fel ca ceilalţi în traficul înghesuit, nu, nu. El o ia în urma ambulanţei şi înaintea celorlalţi fraieri care respectă regulile.

Cel mai mult îmi place la şoferii ăştia mai deştepţi ca toţi ceilalţi rînjetul larg care le poceşte faţa. Întotdeauna rînjesc enervant şi mîndru cînd se văd ajunşi primii la semafor.

Secretarele de la FEAA si Portalul Intelepciunii

Constructia frazei ca constructia frazei (sic!), dar cu fetele ce-aveti? Este si ele candidate, nu candidati, ce ziceti?



Pierdut carnete de student. Le gasiti rapid in interiorul anuntului. Sau "sant" eu confuza?



Si anunturile urmatoarele sint de toata frumusetea. SI CU CAPS CA SA FIM SIGURI CA ATI CITIT SI CA SA STITI CA TIPAM SI ONLINE, NU DOAR LIVE.

Ce mai invat la FEAA

Din suportul de curs al unui... Al unui, e suficient.

"Intreprinderea sau firma poate fi definita intr-o optica economica, juridica sau psihologica."

"In primul rand, finalitatea intreprinderii reprezinta ratiunea existentei sale, acel sau acele mobiluri pentru care ea traieste. Intr-o alta interpretare se arata ca finalitatea unei organizatii reprezinta sistemul de valori pe care ea insasi si le fixeaza. Sub acest aspect, orice organizatie cauta sa realizeze finalitatea sau finalitatile sale."

"O formulare mai larga este urmatoarea: finalitatea esentiala, de prim ordin, a oricarei intreprinderi este crearea de bogatie, in armonie cu dorintele sale si cu cele ale societatii in care isi desfasoara activitatea. De aici se desprinde constatarea ca finalitatea firmei are un caracter filozofico-politic si reprezinta un element de permanenta al sistemului de valori."

And, to hit you in the face, adevarul adevarurilor:

"Omul, consumatorul este cumparatorul principal."

Sint redate intocmai, doar diacriticele lipsesc. Cine mai vrea, sa mai ceara, ar fi bine sa nu imi omor doar eu neuronii.

S-a terminat petrecerea

Sa vedem:

• trezit cu alarma de la telefon, dimineata - verificat;
• deschis laptopul dupa multa vreme - verificat;
• mail-uri, YM, bloguri, ziare, stiri TV - verificat;
• atmosfera de sarbatoare si vacanta in casa - in curs de disparitie;
• cursuri si seminarii - verificat;
• teme, proiecte, examene, carti - hohooo;
• discutii despre cele de mai sus - apar imediat;

Cred ca sint suficiente puncte si argumente ca sa accept ca s-a sfarsit petrecerea. Nici vacantele nu mai sint ce-au fost...

To Grinch or not to Grinch?

Nu m-am hotarat inca. S-ar putea sa bata la usa Spiritul Craciunului sau s-ar putea sa intre-n casa spiridusul care-strica-tot, oamenii care ma inconjoara vor decide atmosfera. Pentru ca unii pur si simplu nu vor sa ma lase sa fiu cliseistic de buna si de iubitoare de Craciun. Si insista sa ma transforme intr-un Grinch morocanos si rautacios.

Din pacate, din Grinch-ul care ar vrea sa se instaleze de pe acum, o stiu prea bine, nu va ramane nici urma de nesimtire, insensibilitate, indiferenta sau vitregie si, la fel ca pe Grinch-ul cel din filme, ma vor cuprinde in vreo doua-trei zile a whole-hearted and loving feelings, insotite de gandul care m-a ghidat intotdeauna: fii bun chiar si cand altii nu sint.

Do a To Do

De fapt e jale mai mare ca in textul anterior. Am gasit urmatorul memo pe telefon: "Fa-ti lista To Do". Vai, vai!

Din fuga

Am vrut sa sterg insemnarea pentru concursul eMag pentru ca nu mi-au inscris-o in competitie nici macar azi, cand treaba e gata de 5 zile. Inca o data, nu-i inteleg pe oamenii care nu se explica, dar probabil traiesc eu intr-o bula perfecta si astept prea multe de la ceilalti. N-o voi sterge, o voi lasa aici sa-mi aminteasca ce prostii scriam eu candva. Si cat de mult dispretuiam eMag. :D

Am vrut sa mai scriu, dar n-am mai apucat nici sa citesc zilele astea asa ca degeaba avem vointa daca n-avem timp. Sint in intarziere din toate punctele de vedere si tocmai mi-am adus aminte ca la fel mi s-a intamplat si anul trecut, pe vremea asta. Probabil pentru ca, desi-mi place Craciunul, nu-mi place iarna. Si se apropie. Si mi-a zis Oana ca daca nu iti place iarna, e semn de batranete. E jale.

Tineri si batrini

Azi n-a fost amuzant la fizioterapie. Si nici la masaj. Am fugit pina la cabinet pentru ca m-am trezit la 7.50, iar programarea era facuta pentru ora 8 si aseara, cu toata dezorientarea inainte, mi-am setat telefonul sa sune miine. In sala de asteptare erau numai batrini. Batrini care n-au imbatrinit frumos, de care iti este mila ca sint neputinciosi sau care te enerveaza pentru ca au privirea rautacioasa si prea multe de comentat.

"Si tu esti aici?". Stiam ca nu se va putea vreunul dintre ei abtine de la observatii. Nici nu mi-am sfirsit bine raspunsul afirmativ ca un "Da' de ce?" intrigat m-a pus in dificultate. Bolile si problemele de sanatate sint doar ale lor. Cei de virsta mea "au toata viata inainte" si "sint tineri" de parca a fi tinar e un statut privilegiat care iti garanteaza zero vizite la spital/clinica/farmacie pina cind ajungi la virsta lor si ai dreptul sa te imbolnavesti.

Guma Turbo

Uitati cu ce a venit netrebnica de Oana acasa. Nu cu unul, ci doua ambalaje de Guma Turbo. Da, cu ambalajele doar, repet, nu si cu gumele. Ca erau tari, zise ea. N-ai cu cine, niste surori! :-j

Nu mai conteaza ca visez si eu de atata timp la guma copilariei mele, important e ca mi-a lasat mie si surpriza. Pe langa ambalaje. :D

A, am inteles ca erau de la Vaslui. Ei, se ofera careva?

Din gandirea Andresciana revine

-I really want a ThinkPad, look, it's for businessmen!
-Are you a businessman?
-No, but I'm a simple person!

Trecutul s-a pierdut in viitor

Ma scuzati, dar cum suna o stire cu titlul "Salariile profesorilor vor creste cu 9%, de la 1 octombrie" aparuta pe 23 octombrie? Nu, nu este vorba de 1 octombrie 2009. Cum se poate intimpla ceva in viitor, incepind cu o data care a trecut deja?

Precizia, mama termenelor de garantie

Mai am o jumatate de punga de popcorn cumparata zilele trecute dupa principiul "ma uit acasa la termenul de garantie". Ieri am mancat jumatate. Azi expira. Azi, la 19.36, dupa stampila de pe punga deci nu azi cand am eu chef. Astept cu interes ora 19.39. Va voi comunica schimbarile de culoare si\sau de gust si eventuala aparitia a unui monstru cu structura de floricele prin casa.

Unkle stie ce a facut RATP aseara

Ieri seara RATP m-a amuzat foarte tare. A adunat in statia de tramvai de la Carrefour multi oameni si i-a tinut acolo sa astepte si mai mult timp. Atit de mult incit seara s-a facut noapte, adica vreo ora daca nu mai bine. In asemenea situatii timpul se dilata foarte tare si nici nu mai are rabdare.

Au fost aprinse multe tigari in speranta ca tramvaiul intirziat va fi cules de pe drumuri si readus pe sinele lui, dar tot ce reuseau calatorii platitori de bilet sa vada in zare erau doua faruri care, ca in Monty Python, se tot apropiau si se tot apropiau si se tot apropiau...

Cind in statie erau deja suficienti oameni cit pentru un mini concert in fata Palatului Culturii au aparut in noapte nu mai putin de 10 tramvaie insiruite frumos unul dupa altul ca vagoanele unui lung tren numai si numai pentru iesenii fara masina si, de acum, fara nervi. Unul dintre ele era stricat.

Asa ca:

We're all getting so tired of you
The things you say
The things you do

Oh please just follow your great plan through
We've all had it
We've had it
We've had it with you

Unkle - Persons and Machinery

PS: Mi-a fost rusine sa uploadez varianta de pe YouTube a piesei. Unkle s-ar supara din cauza proastei calitati :D Dar trebuie sa o ascultati.

Alta si aceeasi toamna

In Copou e deja plin de freshers entuziasmati si agitati, Fundatia Alumni mi-a urat o zi frumoasa cu ocazia inceperii noului an universitar, lista de YM e de azi mai curata si reimprospatata. Eu sint inca in vacanta.

Parca e aceeasi toamna ca anul trecut si ca acum doi ani si ca acum trei ani. Dar nu e si cred ca toata viata orice inceput de ceva imi va provoca emotii. Oricit de obisnuita as fi cu scena. Si nu, nu ma gindesc daca s-aduc flori in prima zi asa cum ironic mi-a sugerat Denisa ;))

Interfon defect. Vecinii necesita reparatii

Ieri noapte, la 00.15 trageam de usa blocului in toate directiile. Interfonul intrase intr-un neanuntat concediu. Nu stiu ce il suparase asa de tare in cele 3-4 ore de cind il folosisem eu ultima oara, dar la 00.15 nu mergea de nici o culoare. Cartela magica si mov nu reusea sa deschida usa nici cu toate incantatiile din lume. Pina la 00.30 am tot dus-o intr-un "ce ai si ce vrei de la viata mea?".

Am inconjurat blocul incercind care mai de care sa gasim solutii salvatoare in gratiile de la geamurile noastre de la parter, in copaci, pe jos, pe la vecini. La ultimii am si apelat, cu greu si cu rusinea de rigoare, de altfel. Dar la care? De un an de cind locuiesc aici am impresia ca tot blocul e doar pentru mine, rareori vad vecini si mereu aceiasi. Doar cu pictorul Hatmanu si cu sotia sa ma intilnesc mai des, dar pe el chiar nu ma batea gindul sa-l dau jos din pat si de la etaj sa-mi vina in aparare.

Luam, pe rind, vecinii de parter, vorba aia, is de-ai nostri. Mai ales ca aveau luminile aprinse. Dar ne-au raspuns? De ce ar fi facut una ca asta? (Or fi existind si explicatii, dar pe mine nu ma prea interesau detaliile la ora 1 noaptea cind ma clatinam de frig.) Sunam la ceilalti. Cu poezia pregatita, asteptam sa sune de vreo 5 ori si pe urma inchidem din proprie initiativa.

Dupa 10 minute de meditatie fara concluzie sunam iar la ceilalti. Cind se pierdea speranta mai tare raspunde o domnisoara care a fost foarte receptiva si a iesit imediat dintre plapumi (unde se afla si prima data cind am indraznit sa-i cerem ajutorul, dar ajunsese prea tirziu la butoane, am aflat noi) sa-si exercite datoria de buna crestina. N-a prea interesat-o ca interfonul e defect si pentru ea, nu doar noi eram netrebnicii care sintem atit de incompetenti si n-avem cartele bune.

Parca Silvia zicea ca romanii is de rahat. Mie mi-a demonstrat domnisoara ca nu e chiar asa, dar nu sint convinsa inca... Pentru ca nu e suficient un singur contraexemplu.