Lacomia

Lyrics of the day

"The grabbing hands grab all they can
All for themselves - after all
The grabbing hands grab all they can
All for themselves - after all
It's a competitive world

Everything counts in large amounts

The grabbing hands grab all they can
Everything counts in large amounts"

Valori

”Omul e crud față de om și chiar dacă suntem buni cu cei apropiați, suntem neomenoși cu alții. Nu bunătatea are importanță, ci dreptatea. Bunătatea e scuza bâlbâită a celui nedrept. Și-a dat el seama că lumea toată e strâmbă. E ceva strâmb în însăși esența lumii și el îi va da de urmă.”
--
Ziua a opta, Thornton Wilder

Status update

Dar ce săptămînă plină! Uite-aşa a trecut timpul şi mîine-i luni cu ploaie. Şi gingivectomie, ce-mi place cum sună!

Trebuie să spun că l-am văzut pe Victor Rebengiuc în Lengenda Marelui Inchizitor şi-am fost concentrată şi încîntată din primele secunde pînă la sfîrşit şi e musai să citesc şi eu Fraţii Karamazov. Iar cel mai şi cel mai e că am autograf de la Mariana Mihuţ şi că m-am delectat cît pentru două luni.

Trebuie să mai spun şi că a fost petrecerea de doi ani AltIasi care a fost cu rîs şi cu multe şi bune prăjituri decît că şi făcute de mine (banana bread, biscuiţi cu cocos, chec cu cappuccino şi melcuşori cu dulceaţă de mure, asta ca să sufere cei care n-au venit), dar şi bunătăţi de la Bianca, Nico şi mama lui Ducu :D Sînt poze pe Facebook, iar la anul, bigger, longer and uncut.

În rest, sănătate. Data viitoare o să anunţ toate înainte să se întîmple, nu dupe.

Noi şi friendşii noştri

Mai există prietenie în adevăratul sens al cuvîntului sau relaţiile interumane s-au transformat treptat într-un troc, în funcţie de interesele comune sau pur şi simplu de conjuncturi? Se mai cunoaşte prietenul la nevoie, mai este el o prezenţă fizică în viaţa noastră, o persoană care îţi bate la uşă fără să te anunţe ca să te întrebe pur şi simplu „ce mai faci“?

Adina Popescu - Prietenia, azi în Dilema Veche. Cred că a fost cel mai citit şi share-uit dosar al Dilemei. I wonder how many really read it and thought it through also.

Formula fericirii

Cel mai recent studiu peste care am dat (nu al unor cercetători din Marea Britanie :D) spune că, pentru a fi fericit, trebuie să faci 20 de minute de acasă pînă la serviciu, să pleci de la serviciu la 17:42, să acorzi 3.58 ore pe zi partenerului de viaţă, să petreci 2.49 ore în aer liber pe săptămînă, să faci 4 sesiuni de cumpărături în decursul unei luni, să... Cîtă matematică! Cred că ăsta e studiul nefericirii, de fapt. Cum să fii fericit dacă trebuie să calculezi atît?

De primit cado

Oricînd, dar nu mai tîrziu de Crăciun. Se găseşte la Cărtureşti, n-aveţi scăpare.

Searching, searching

Căutarea continuă! Mai e suficient timp, hohoo, hai cu interviurile pentru AltIasi, toţi editorii să vină la mine! Cu energie de luni dimineaţa, îngrămădiţi-vă la înscrieri pentru categoria O Persoană.

Recapitulare:

• deadline - 16 octombrie, ora 24.00
• adresa - colegi@altiasi.ro
• interviu şi răspunsuri la întrebările de aici
• plus nume, prenume şi număr de telefon
• gata? gata!
  

AltIasi caută colegi deschişi la minte.

Cînd al 240-lea trandafir se adăuga în buchetul vieţii blogului meu (ce puţin am scris în aproape patru ani, Doamne!), anunţam şi eu marele eveniment mare ce avea să schimbe complet acţiunea basmului. Iată, aşadar, AltIasi cotropeşte lumea! Ne extindem ca China, căutăm colegi noi care să scrie şi care să ne ajute să umplem singuri cafenelele la şedinţe, să nu mai intre alţii în ele cînd discutăm noi :D

Toate datele de care aveţi nevoie în cazul în care vreţi să vă înhămaţi la toată treaba asta se găsesc pe blogul AltIasi, pe contul Facebook, pe blogurile celorlalţi editori (al Oanei, al Biancăi şi al lui Dragoş, so far), pe Twitter, dar unde nu s-a scris despre întregul complot?

Eu o fiu pe fază şi o să-i urmăresc mai ales pe cei care candidează pentru rubrica O Persoană pentru că acolo m-am tîrîit de la un interviu la altul şi e, oricum, cea mai tare secţiune a site-ului (le cară cu greu în spate pe celelalte) ;)) Nu am tratat-o chiar aşa de bine cum merita, dar mi-e dragă şi, poate, cu ajutorul entuziasmului unui nou coleg o scoatem iar la lumină. Succesuri!

This pretty space

De pe this pretty space.

Da, da, da

"I walk my path to heaven through ten thousand miles of hell." Cine-ar fi crezut că-mi va plăcea Skyclad?
La recomandarea lui Stipiuc.

Bear la oraş

Băi, Bear Grylls, cînd explicam eu ce înseamnă tehnici esenţiale de supravieţuire în autobuzele RATP tu mîncai un cerb găsit întîmplător mort prin Alaska şi nici nu te gîndeai că o să vină ziua să filmezi tehnici de supravieţuire urbană. Mi-ai furat ideea, dar fie, să spunem că doi oameni geniali au gîndit la fel :)) Hai, ne vedem pe Discovery!

Yawn

E o după-amiază numai bună pentru mîncat harbuz şi văzut Leaving Las Vegas. Tot timpul am crezut că după-amiezile de duminică leneşe sînt pentru văzut filme şi mîncat ceva bun. Combinaţia mea de azi e interesantă. Mai diseară vedem noi ce-o să fie :) -- Din noul meu plan de a nu mai face planuri :))

Tu dois voir plus loin

I'm lost but I'm not stranded yet.

Look at your grades. Now look at mine

Ce zi lungă şi complicată şi tristă şi frumoasă! Şi înainte să adorm pe laptop, nu ştiu de ce, îmi amintesc de



Hilarious! A, e de la Oana :D

Ce-am învăţat azi

Azi am stat de vorbă mult la Corso. Şi-am stat şi cînd a început să plouă chiar dacă eram pe terasă. Nu mi-am dat seama cînd mi s-a udat cămaşa pe mine. Nevermind, am învăţat că e mai important uneori să investeşti financiar în socializare decît în mîncare. Bonus, Adina ne-a explicat că sînt mai importante ţigările decît cafeaua şi ce anume prioritizează omul în viaţă. Am mai reţinut că trebuie să văd un SF care începe cu "g", dar am şi uitat care :D = n-a trecut ziua degeaba. Să nu treacă nici o zi fără să aflu ceva nou, noul meu scop.

Eu şi mp3 player-ul meu

Şi cînd vroiam eu să scriu despre răceala mea scăldată-n ceai (a first, ceaiul de ceapă, experienţă deosebită şi irepetabilă), despre clementine şi despre baxul (=8 pachete) de şerveţele consumate în 3 zile, iaca mă provoacă Silvia cu o leapşă.

M-am gîndit eu chiar de mai demult că s-ar putea să am pe mp3 acelaşi playlist de vreo 2 ani încoace şi acum chiar trebuie să verific şi să văd ce conţine player-ul meu care m-a însoţit în atîtea locuri şi a supravieţuit atacurilor cu cafea şi ciocolată topită de căldura verii în ghiozdan.

Din toată varza de 1 giga am selectat (doar n-o să scriu toate piesele):

Moby - ultimul album, Wait for me
Coldplay - ultimul album, Viva la vida
David Gray - nişte piese de pe ultimul album, Draw the line
Depeche Mode - Free love
Serart - Narina
Amy McDonald - This is the life
Counting Crows - Colorblind
Yonderboy - nişte piese de pe nişte albume: Love hides, People always talk about the weather, dintr-astea
Agua de Annique - penultimul album, Pure air
Interviul cu Oltiţa Cîntec :D
Emiliana Torrini - nişte piese de pe nişte albume
Royksopp - What else is there
Nick Cave - Right out of your hand
Nick Cave - Abbatoir Blues
Unkle - Burn my shadow
Unkle - Broken
Florent Pagny - nişte piese de pe nişte albume
Schiller - Sehnsucht
Frankie goes to Hollywood - The power of love

La cerere, pot face un efort să le pun pe toate. Îmi admir şi eu playlist-ul, serios. Şi, mai departe, să aflăm ce le curge prin căşti următorilor: Andrei, Lilla, Cernobîlbe.

Jurnalism cultural

Daniela Zeca-Buzura zice frumos aici că:

"Jurnalismul cultural nu e onest din simplul motiv că lumea artistică e foarte controversată. E făcută din oameni sensibili, instabili, nu în sensul peiorativ, dar din oameni care sînt mai pasionali decît alţii, şi-n zona admiraţiei, dar şi în cea a contestării. Fiind făcut în mare parte din emotivitate, acest tip de jurnalism nici nu cred că poate fi calificat sută la sută cu criteriile de onestitate, obiectivitate. El are o doză de impresionabilitate şi de subiectiv implicită. E greu de fixat în nişte parametri."

şi mai zice, tot în acelaşi interviu:

"Cred că numai după minimum zece ani, un ziarist poate să încerce să detecteze, ca la parfumuri, esenţa bază. Mai devreme, nu. Nouă ne place, la tinereţe, să credem că ardem etapele. Cînd auzeam că un ziarist se formează aşa, ca vinul vechi, n-aveam răbdare, n-aveam încredere. Am constatat că, încercînd să sărim, să păşim cîte trei trepte deodată, de fapt, prin graba asta facem greşeli, comitem imprudenţe."

Profesia:

"... la ora actuală sînt un om cu preocupări aşa-zis nedefinite."

Scene moscovite, Mihail Bulgakov

Cred că eu şi Bulgakov începem să ne înţelegem foarte bine. :))

Planuri cu AltIasi

Oau! Revenire spectaculoasă pe AltIasi! (Insert scuze, explicaţii, motive pentru absenţă here. Enter!) Cît de curînd şi interviurile, sper ca toamna asta să fie mai bogată în oameni receptivi şi uşor de găsit şi, bineînţeles, voinţă Simona, voinţă.

Pînă atunci, m-am gîndit că e frumos să cunoaştem şi nişte ieşeni care nu mai pot fi intervievaţi, din păcate. Şi, mai ales, să aflăm mai multe în special despre nişte ieşeni mai puţin cunoscuţi, dar demni de admiraţie. Cum ar fi Ştefan Dimitrescu. Să vedem ce iese :)

Unemployed in summertime

Prima zi de septembrie cu o melodie de vară. Sper totuşi ca săraca lună septembrie să nu provoace chiar aşa de amare melancolii şi să n-o mai blestemăm atîta că aduce toamna and bla bla and bla bla. Nu-s nici primele ore ale lui 1 septembrie şi deja se impacientează lumea că e 1 septembrieeee!!! Happy 1 Septembrie, vorba Oanei!



Şi versurile.