Daniela Zeca-Buzura zice frumos aici că:
"Jurnalismul cultural nu e onest din simplul motiv că lumea artistică e foarte controversată. E făcută din oameni sensibili, instabili, nu în sensul peiorativ, dar din oameni care sînt mai pasionali decît alţii, şi-n zona admiraţiei, dar şi în cea a contestării. Fiind făcut în mare parte din emotivitate, acest tip de jurnalism nici nu cred că poate fi calificat sută la sută cu criteriile de onestitate, obiectivitate. El are o doză de impresionabilitate şi de subiectiv implicită. E greu de fixat în nişte parametri."
şi mai zice, tot în acelaşi interviu:
"Cred că numai după minimum zece ani, un ziarist poate să încerce să detecteze, ca la parfumuri, esenţa bază. Mai devreme, nu. Nouă ne place, la tinereţe, să credem că ardem etapele. Cînd auzeam că un ziarist se formează aşa, ca vinul vechi, n-aveam răbdare, n-aveam încredere. Am constatat că, încercînd să sărim, să păşim cîte trei trepte deodată, de fapt, prin graba asta facem greşeli, comitem imprudenţe."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu