Ieri noapte, la 00.15 trageam de usa blocului in toate directiile. Interfonul intrase intr-un neanuntat concediu. Nu stiu ce il suparase asa de tare in cele 3-4 ore de cind il folosisem eu ultima oara, dar la 00.15 nu mergea de nici o culoare. Cartela magica si mov nu reusea sa deschida usa nici cu toate incantatiile din lume. Pina la 00.30 am tot dus-o intr-un "ce ai si ce vrei de la viata mea?".
Am inconjurat blocul incercind care mai de care sa gasim solutii salvatoare in gratiile de la geamurile noastre de la parter, in copaci, pe jos, pe la vecini. La ultimii am si apelat, cu greu si cu rusinea de rigoare, de altfel. Dar la care? De un an de cind locuiesc aici am impresia ca tot blocul e doar pentru mine, rareori vad vecini si mereu aceiasi. Doar cu pictorul Hatmanu si cu sotia sa ma intilnesc mai des, dar pe el chiar nu ma batea gindul sa-l dau jos din pat si de la etaj sa-mi vina in aparare.
Luam, pe rind, vecinii de parter, vorba aia, is de-ai nostri. Mai ales ca aveau luminile aprinse. Dar ne-au raspuns? De ce ar fi facut una ca asta? (Or fi existind si explicatii, dar pe mine nu ma prea interesau detaliile la ora 1 noaptea cind ma clatinam de frig.) Sunam la ceilalti. Cu poezia pregatita, asteptam sa sune de vreo 5 ori si pe urma inchidem din proprie initiativa.
Dupa 10 minute de meditatie fara concluzie sunam iar la ceilalti. Cind se pierdea speranta mai tare raspunde o domnisoara care a fost foarte receptiva si a iesit imediat dintre plapumi (unde se afla si prima data cind am indraznit sa-i cerem ajutorul, dar ajunsese prea tirziu la butoane, am aflat noi) sa-si exercite datoria de buna crestina. N-a prea interesat-o ca interfonul e defect si pentru ea, nu doar noi eram netrebnicii care sintem atit de incompetenti si n-avem cartele bune.
Parca Silvia zicea ca romanii is de rahat. Mie mi-a demonstrat domnisoara ca nu e chiar asa, dar nu sint convinsa inca... Pentru ca nu e suficient un singur contraexemplu.
6 comentarii:
Eu cred ca s-a gindit ca mai bine se da jos din pat o data si bine decit s-o sunati toata noaptea la cap. Parerea mea :D.
Subscriu la parerea Silviei, cand iti zangane o chestie in cap, cauti sa o opresti, iar daca la urma esti catalogat si bun samaritean cu atat mai bine:)
Sceptici mai sunteti! (evit sa spun carcotasi:) Interfonul il poti "da pe mute" din casa fiind. Fata a fost pur si simplu amabila.
subscriu la parerea ancai b. si tin sa mentionez ca am fost de fata.
singurul meu regret e ca nu am putut sa-mi testez capacitatea de a rupe gratiile sa pot intra pe geam direct in casa...
Fata a fost foarte amabila, foarte corect :D Cu ea n-am avut nimic, cu vecinii la care sunasem prima data am ceva. Ca nu sint genul care sa dea pe mute :D Si orice gen de oameni ar fi fost, mie imi era friiiiiig.
unde iti e optimismul si speranta? normal ca mai exista romani care iti sar in ajutor. cand pierzi bani pe strada, ii gasesti, nu? daca lasi geanta ptr 2 minute intr-un parc si pleci, o sa fie tot acolo cand te intorci, nu? ehh. exista si contraexemple...dar unde? :(( sper sa nu se intample ca in cazul florii de colt! :D
Trimiteți un comentariu