Încă 105 pagini

Vreau să termin cît de repede "Corespondenţă. Jurnale". Îi simt puternic durerile şi frustrările lui Bulgakov, mă întristează teribil tot prin ce-a trecut. Uneori îmi spun că o citesc la momentul potrivit, alteori regret că insist să o citesc tocmai acum cînd mă simt la fel ca el în perioada lui critică: obosită, neajutorată, bolnavă (din păcate, mai nou, chiar m-am procopsit cu o boală, nu doar mă simt) şi, în plus, exagerat de melodramatică (asta doar în cazul meu, Bulgakov era doar foarte sincer). Îi citesc acum prima scrisoare din 1936 şi mă simt atît de ciudat că eu ştiu că mai are doar patru ani de trăit, iar el nu ştie ce-l aşteaptă în 1940. Mi-am pregătit deja următoarea carte, de Vonnegut, schimbăm dramele.