Totusi care sint cele 12 zile de Craciun?

A patra zi de Craciun nu se arata prea senina. Am pandit cerul de dimineata prin geamuri, dar n-am reusit sa vad mai nimic, asa de inghetate erau ferestrele. Acum s-a dus gheata, bineinteles intre geamuri, numai bine ca sa am si eu activitate de curatenie duminica, dar privelistea nu-i prea grozava. Fulgii sint cam ametiti si pare ca e geeeeer.

E o zi buna pentru filme si ceai in cana mea mare, mare, in forma de om de zapada, primita cado de Craciun de la schwester. Unul din multele cadouri, de altfel. :D Anul asta am avut cele mai multe sub brad, am avut cadouri chiar sub mai multi brazi ceea ce inseamna ca am fost cuminte. Sau macar simpatica.

Mi-am dorit liniste de sarbatori si am primit mai mult de atat inca din primele zile de vacanta. Grinch n-a rezistat :) Mai sint niste prajituri de terminat si un bilant de sfarsit de an de facut asa ca ne mai citim maine. Asta pentru ca de Craciun mi-am mai dorit si sa scriu mai mult si mai bine si presimt ca se va intampla si asta.

To Grinch or not to Grinch?

Nu m-am hotarat inca. S-ar putea sa bata la usa Spiritul Craciunului sau s-ar putea sa intre-n casa spiridusul care-strica-tot, oamenii care ma inconjoara vor decide atmosfera. Pentru ca unii pur si simplu nu vor sa ma lase sa fiu cliseistic de buna si de iubitoare de Craciun. Si insista sa ma transforme intr-un Grinch morocanos si rautacios.

Din pacate, din Grinch-ul care ar vrea sa se instaleze de pe acum, o stiu prea bine, nu va ramane nici urma de nesimtire, insensibilitate, indiferenta sau vitregie si, la fel ca pe Grinch-ul cel din filme, ma vor cuprinde in vreo doua-trei zile a whole-hearted and loving feelings, insotite de gandul care m-a ghidat intotdeauna: fii bun chiar si cand altii nu sint.

Update

Nu mi-am mai vazut blogul de mult timp. Nici pe ale altora nu le-am tratat cu mai mult respect. Si mi se spune, prea insistent uneori :D, sa scriu iar. Apoi sint amenintata ca-mi voi pierde locul de cinste de la Favorites. Iar eu ma intreb: asa fac cititorii cu scriitorii lor preferati? Ii pun sa scrie alta carte imediat ce au scos de sub tipar una sau ii asteapta si ani buni, uneori, pana cand ies iar cu ceva la iveala? Isi pierd statutul de scriitori preferati cat timp nu scriu?

Bloggerii nu sint scriitori in sensul oamenilor de litere despre care am vorbit mai sus, dar sint oameni care scriu. Iar daca au cititori, acei cititori ar trebui sa-i citeasca atunci cand scriu, oricand s-ar intampla asta si sa-i astepte cat timp nu scriu. Daca sint cititori fideli :D Daca nu sint, poti fi fani sezonieri pe la toate casele la care vor ei.

In timp ce unii se vor hotari ce fel de cititori sa fie, eu voi astepta timpul liber de care am parte acum, asa cum imi doresc si asa cum il stiam eu candva, doar la sfarsit de saptamana. Nu-mi vine sa cred ca zilele din timpul saptamanii, cele de lucru, trec obositor de greu si sa vinerea a devenit ceva sfant pentru mine. Ii inteleg din ce in ce mai mult acum pe cei care isi inchid telefonul in week-end sau nu mai deschid calculatoarele pana cand nu incepe o noua saptamana.

Urmeaza un text despre spiritul Craciunului, stati aproape :P

Studenti in tara ADventurilor

Nu mai trebuie sa dau detalii, doar stiti ca recomand numai ce-i bun. :D Daca mergeti cu mine va "ajut" la intrare. Si pe la prajituri, pe-acolo. Doar s-au straduit si s-au muncit baietii si fetele pentru festivalul asta. Ne vedem acolo, cu publicitatea inainte!

Do a To Do

De fapt e jale mai mare ca in textul anterior. Am gasit urmatorul memo pe telefon: "Fa-ti lista To Do". Vai, vai!

Din fuga

Am vrut sa sterg insemnarea pentru concursul eMag pentru ca nu mi-au inscris-o in competitie nici macar azi, cand treaba e gata de 5 zile. Inca o data, nu-i inteleg pe oamenii care nu se explica, dar probabil traiesc eu intr-o bula perfecta si astept prea multe de la ceilalti. N-o voi sterge, o voi lasa aici sa-mi aminteasca ce prostii scriam eu candva. Si cat de mult dispretuiam eMag. :D

Am vrut sa mai scriu, dar n-am mai apucat nici sa citesc zilele astea asa ca degeaba avem vointa daca n-avem timp. Sint in intarziere din toate punctele de vedere si tocmai mi-am adus aminte ca la fel mi s-a intamplat si anul trecut, pe vremea asta. Probabil pentru ca, desi-mi place Craciunul, nu-mi place iarna. Si se apropie. Si mi-a zis Oana ca daca nu iti place iarna, e semn de batranete. E jale.

Corespondenta

“Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG.”

Draga Simona,

Ma bucur ca ai reusit sa inveti sa mergi pe bicicleta. E floare la ureche sa-ti tii echilibrul, asa-i? Sint sigura ca o sa duci bicicleta pe toate coclaurile de acum. Am mai auzit ca iti scrii compunerile fara vocabularul de expresii frumoase alaturi si ca sint de nota 10. O sa ai multe de spus cand o sa fii mai mare, sint sigura de asta.

Sa inveti in continuare bine si sa asculti de doamna invatatoare, e cea mai vesela dintre toate. Si sa nu uiti de limba engleza care iti place atat de mult pentru ca altfel n-o sa fii o profesoara la fel de buna ca doamna Speranta, asa cum iti doresti acum. Am aflat oricum ca vorbesti intr-una la orele ei si ca te-ai certat cu Roxana din cauza numelor englezesti pe care trebuia sa vi le alegeti.
Sarah ar fi fost un nume mai potrivit, dar e frumos si Sandra.

Sa tii minte sa ii transmiti salutari Nanei Coca, stiu ca o vizitezi aproape zilnic si nu ca sa-ti faca vreo injectie sau sa-ti bandajeze genunchii zdreliti. Apropo, ti s-a marit colectia de mingi? Calculatorul e tot acolo, pe biroul din sufragerie? Cred ca ai epuizat toate jocurile si vrei deja sa inveti ce mai poate sa faca.

Nu uita sa ii pui pe mama sau pe tata sa-ti mai faca niste poze, sa iti aduci aminte cat de slabanoaga erai si cat de comic tunsa.

Cu drag,
Simona cea cu 13 ani mai mare

PS: Tu nu stii inca, ai abia 9 ani, dar peste 13 ani nu vei sti sa mergi pe bicicleta, vei mai pastra inca vocabularul de expresii frumoase, nu vei fi profesoara de limba engleza, nici slabanoaga si nici comic tunsa. Nu-ti vei mai aminti de veselia doamnei invatatoare pentru ca ea va muri atunci, acum 13 ani, iar tu vei participa la prima ta inmormantare la care nu vei plange, dar dupa care vei visa urat cateva nopti. Nu stii inca, dar peste 13 ani, intr-o seara cu ceata iti vei gasi sa iti amintesti cum a fost acum 13 ani.

De ce sa nu ne placa luni?

M-am trezit cu siguranta unei zile de luni perfecte. Cei cu care am interactionat pana la pranz, nu. Nu e niiiiciiii o prooobleemaaaa, e in continuare o zi de luni perfecta. Zen.

Tineri si batrini

Azi n-a fost amuzant la fizioterapie. Si nici la masaj. Am fugit pina la cabinet pentru ca m-am trezit la 7.50, iar programarea era facuta pentru ora 8 si aseara, cu toata dezorientarea inainte, mi-am setat telefonul sa sune miine. In sala de asteptare erau numai batrini. Batrini care n-au imbatrinit frumos, de care iti este mila ca sint neputinciosi sau care te enerveaza pentru ca au privirea rautacioasa si prea multe de comentat.

"Si tu esti aici?". Stiam ca nu se va putea vreunul dintre ei abtine de la observatii. Nici nu mi-am sfirsit bine raspunsul afirmativ ca un "Da' de ce?" intrigat m-a pus in dificultate. Bolile si problemele de sanatate sint doar ale lor. Cei de virsta mea "au toata viata inainte" si "sint tineri" de parca a fi tinar e un statut privilegiat care iti garanteaza zero vizite la spital/clinica/farmacie pina cind ajungi la virsta lor si ai dreptul sa te imbolnavesti.

Guma Turbo

Uitati cu ce a venit netrebnica de Oana acasa. Nu cu unul, ci doua ambalaje de Guma Turbo. Da, cu ambalajele doar, repet, nu si cu gumele. Ca erau tari, zise ea. N-ai cu cine, niste surori! :-j

Nu mai conteaza ca visez si eu de atata timp la guma copilariei mele, important e ca mi-a lasat mie si surpriza. Pe langa ambalaje. :D

A, am inteles ca erau de la Vaslui. Ei, se ofera careva?

Din gandirea Andresciana revine

-I really want a ThinkPad, look, it's for businessmen!
-Are you a businessman?
-No, but I'm a simple person!

Trecutul s-a pierdut in viitor

Ma scuzati, dar cum suna o stire cu titlul "Salariile profesorilor vor creste cu 9%, de la 1 octombrie" aparuta pe 23 octombrie? Nu, nu este vorba de 1 octombrie 2009. Cum se poate intimpla ceva in viitor, incepind cu o data care a trecut deja?

Precizia, mama termenelor de garantie

Mai am o jumatate de punga de popcorn cumparata zilele trecute dupa principiul "ma uit acasa la termenul de garantie". Ieri am mancat jumatate. Azi expira. Azi, la 19.36, dupa stampila de pe punga deci nu azi cand am eu chef. Astept cu interes ora 19.39. Va voi comunica schimbarile de culoare si\sau de gust si eventuala aparitia a unui monstru cu structura de floricele prin casa.

Copacii vorbesc

Ati vazut copacii din Pacurari? Copacii din Pacurari au luat cuvantul si ceea ce fiecare copac din Pacurari vrea sa ne spuna este: "Eu iti dau Oxigenul!". I-am vazut aseara inrolati cu banderole galbene pe care scrie ce-am scris mai inainte, dar nu le-am facut poze. (De obicei, cand ies din casa seara, doar pana la autogara nu imi imaginez ca voi da peste lucruri demne de pozat :D)

Am inteles de aici ca Iasul este unul dintre cele 15 orase din tara si din Republica Moldova in care se instaureaza greva copacilor. Mie imi place initiativa, la cat de eco sint eu in ultima vreme, sper doar sa duca la sensibilizarea oamenilor si la constientizarea importantei naturii urbane.

New: Si copacii din Copou transmit mesajul. Banderolele mi s-au parut insa albe acum. :D Bineinteles, si site-ul oficial.

Agenda agendelor

Am o pasiune pentru agende si carnetele. Detin insuficient de multe. De unele ma atasez asa de tare ca nu ma indur sa le folosesc decat rar. O agenda de la United Colors of Benetton a trecut prin toata facultatea si presimt ca imi va ajunge si la doctorat. Daca ar fi sa fac vreunul. Viata lunga ii prevad si carnetelului din Portugalia care are destule foi, dar numai un numar matricol si unul de telefon scrise pe ele de jumatate de an de cand il am in dotare.

Este timp sa fie umplut. Si mai este un om care face niste minunatii de agende. Care face cele mai frumoase si mai neconventionale agende pe care mi-a fost dat vreodata sa le vad in poze. Nu-l cunosc pe acest om si n-am aflat de pe blogul lui daca si cum creatiile lui pot ajunge si la muritorul de rand. Pentru ca, deja, eu m-am hotarat pe care sa mi le cumpar. :D

Pearls in The Sea

Latte Macchiato


Curcubeu

Tea Lovers Book


Le Petit D'Artagnan

Guten Morgen

Se anunta ploaie azi.

Lamurirea de rigoare

Nu am ce zice, nu stie pe unde s-a ascuns inspiratia (oh, clisee!), in creierul meu si-a facut loc un gol. Simt ca imi voi reveni de acum. :D

Nu uitati ca PRime se prezinta astazi, in Amfiteatrul "Mihail Kogalniceanu", de la 20.15! :)

It's the PRime time, baby!

Saptamina asta se anunta invazie de viitori PR-isti pe holurile UAIC. Nu se dau bani, nu se fac angajari in firme de top, dar se dau legitimatii de membru Prime - Asociatia Studentilor la Relatii Publice si Comunicare.

Lecturi de vacanta (6) - La sfirsit de vacanta, carte despre sfirsit

Ultima lectura de vacanta, dar nu si ultima lectura, sa speram, are chiar un titlu potrivit. Sfarsitul unei iubiri de Graham Greene potrivita numai si numai pentru cuvintul "sfarsit", al meu sfarsit fiind cel al vacantei. Despre alte potriveli nu e vorba. Din pacate, mi s-a intamplat iar sa nu ma inteleg cu o carte, sa nu ne intersectam pe nicaieri. De obicei mi se intampla asa cu cartile de dragoste si Sfarsitul unei iubiri e una dintre ele.

Sint putine scrieri despre si de dragoste cu care simt ca ma identific si de aceea, de cele mai multe ori, ca sa nu am senzatia (incorecta, de regula) ca citesc ceva prost, insipid, neterminat prefer sa nu mai lecturez deloc. Cartea lui Graham Greene a stat mult in biblioteca pina sa pun mina pe ea, iar cind am facut-o a fost mai mult din cheful de a citi ceva mai scurt. Acest ceva scurt s-a dovedit a fi mai lung decit toate cartile groase citite in ultima vreme, atit de lung ca m-a prins si sfirsitul vacantei cu ultima pagina necitita.

Imi pare rau ca nu m-a impresionat asa cum ar fi trebuit si stiu ca este din cauza mea si a incapatinarii mele de a vedea dragostea si altfel, si in stilul lui Maurice, personajul principal: cu pesimism, morbid si uneori cinic, ca suferinta, ca neimplinire. Imi pare rau si ca nu m-a convins ca ar putea fi posibila o prietenie atit de strinsa intre sot si amantul sotiei, mai ales dupa ce sotia moare in urma unei raceli pe care nu a tratat-o pentru ca gindurile confuze despre iubire si credinta erau mai important de vindecat.

O sa o recitesc mai incolo cind o sa fiu mai ingaduitoare, cind, poate, o sa o inteleg altfel. Dar nu o sa o recitesc mai devreme de a-i fi schimbat titlul. The end of the affair, titlul original, nu e totuna cu Sfirsitul unei iubiri pentru mine, unless I'm proved wrong.

Un an cit un semestru

S-ar putea ca la UAIC sa nu inceapa miine anul universitar. S-ar putea ca la UAIC anul universitar sa inceapa in 2009. Si sa se termine tot in 2009 :D N-ar fi asta un lucru bestial?

Unkle stie ce a facut RATP aseara

Ieri seara RATP m-a amuzat foarte tare. A adunat in statia de tramvai de la Carrefour multi oameni si i-a tinut acolo sa astepte si mai mult timp. Atit de mult incit seara s-a facut noapte, adica vreo ora daca nu mai bine. In asemenea situatii timpul se dilata foarte tare si nici nu mai are rabdare.

Au fost aprinse multe tigari in speranta ca tramvaiul intirziat va fi cules de pe drumuri si readus pe sinele lui, dar tot ce reuseau calatorii platitori de bilet sa vada in zare erau doua faruri care, ca in Monty Python, se tot apropiau si se tot apropiau si se tot apropiau...

Cind in statie erau deja suficienti oameni cit pentru un mini concert in fata Palatului Culturii au aparut in noapte nu mai putin de 10 tramvaie insiruite frumos unul dupa altul ca vagoanele unui lung tren numai si numai pentru iesenii fara masina si, de acum, fara nervi. Unul dintre ele era stricat.

Asa ca:

We're all getting so tired of you
The things you say
The things you do

Oh please just follow your great plan through
We've all had it
We've had it
We've had it with you

Unkle - Persons and Machinery

PS: Mi-a fost rusine sa uploadez varianta de pe YouTube a piesei. Unkle s-ar supara din cauza proastei calitati :D Dar trebuie sa o ascultati.

Alta si aceeasi toamna

In Copou e deja plin de freshers entuziasmati si agitati, Fundatia Alumni mi-a urat o zi frumoasa cu ocazia inceperii noului an universitar, lista de YM e de azi mai curata si reimprospatata. Eu sint inca in vacanta.

Parca e aceeasi toamna ca anul trecut si ca acum doi ani si ca acum trei ani. Dar nu e si cred ca toata viata orice inceput de ceva imi va provoca emotii. Oricit de obisnuita as fi cu scena. Si nu, nu ma gindesc daca s-aduc flori in prima zi asa cum ironic mi-a sugerat Denisa ;))

Indiana. The cookie returns

Nu cred ca-mi mai este dat sa maninc indiene bune asa cum mincam la Cofetaria Amanda, astazi biker's store. Prentru ca produsele pentru biciclisti au invadat nu doar spatiile disponibile de inchiriat, ci si vietile patiserilor. Altfel nu pot sa imi explic de ce toate prajiturile din comertul romanesc sint cauciuc cu zahar si glazura.

Mi-am inecat amarul cu o asa-zisa indiana din cartier, dar n-am putut substitui frisca bezeaua si adevaratul gust al ultimei indiene mincate, cred, acum, hehee, vreo 8 ani de zile. Doar presimteam ca-s degeaba, vreo trei zile, de cind am vazut ca au primit la magazin, m-am tot uitat la ele si m-am intrebat daca vad bine.

Si nici nu e prima data cind magazinul ma trage in teapa. Cu o zi inainte de dezamagitoarele indiene am cumparat de aici Kinley de 1,5 l cu 4.9 lei. Ma gindesc serios sa invat sa gatesc, sa prepar apa tonica in casa, sa coc prajituri, sa-mi fac propria piine. As iesi mai ieftin si mai eco :D Daca cineva are reteta pentru indiene...

It is not a good day

"When the future's architectured
By a carnival of idiots on show
You'd better lie low."


Coldplay

Interfon defect. Vecinii necesita reparatii

Ieri noapte, la 00.15 trageam de usa blocului in toate directiile. Interfonul intrase intr-un neanuntat concediu. Nu stiu ce il suparase asa de tare in cele 3-4 ore de cind il folosisem eu ultima oara, dar la 00.15 nu mergea de nici o culoare. Cartela magica si mov nu reusea sa deschida usa nici cu toate incantatiile din lume. Pina la 00.30 am tot dus-o intr-un "ce ai si ce vrei de la viata mea?".

Am inconjurat blocul incercind care mai de care sa gasim solutii salvatoare in gratiile de la geamurile noastre de la parter, in copaci, pe jos, pe la vecini. La ultimii am si apelat, cu greu si cu rusinea de rigoare, de altfel. Dar la care? De un an de cind locuiesc aici am impresia ca tot blocul e doar pentru mine, rareori vad vecini si mereu aceiasi. Doar cu pictorul Hatmanu si cu sotia sa ma intilnesc mai des, dar pe el chiar nu ma batea gindul sa-l dau jos din pat si de la etaj sa-mi vina in aparare.

Luam, pe rind, vecinii de parter, vorba aia, is de-ai nostri. Mai ales ca aveau luminile aprinse. Dar ne-au raspuns? De ce ar fi facut una ca asta? (Or fi existind si explicatii, dar pe mine nu ma prea interesau detaliile la ora 1 noaptea cind ma clatinam de frig.) Sunam la ceilalti. Cu poezia pregatita, asteptam sa sune de vreo 5 ori si pe urma inchidem din proprie initiativa.

Dupa 10 minute de meditatie fara concluzie sunam iar la ceilalti. Cind se pierdea speranta mai tare raspunde o domnisoara care a fost foarte receptiva si a iesit imediat dintre plapumi (unde se afla si prima data cind am indraznit sa-i cerem ajutorul, dar ajunsese prea tirziu la butoane, am aflat noi) sa-si exercite datoria de buna crestina. N-a prea interesat-o ca interfonul e defect si pentru ea, nu doar noi eram netrebnicii care sintem atit de incompetenti si n-avem cartele bune.

Parca Silvia zicea ca romanii is de rahat. Mie mi-a demonstrat domnisoara ca nu e chiar asa, dar nu sint convinsa inca... Pentru ca nu e suficient un singur contraexemplu.

Apartment Therapy

As vrea, candva, sa am un colt cam ca asta:










Chiar si cu caine :)
Until then, I have my house tours from Apartement Therapy.

Liebe Schwester

LA MULTI ANI!

Du bleibst einfach wunderbar!

PS: Ar fi indicat ca la party sa ramai de partea cealalta a barului, safe and sober :D

LHC in 3, 2, 1...

Sinteti pregatiti? Stiu ca CERN nu da nici un motiv de ingrijorare, dar daca savantii au dreptate si pe 10 septembrie ne inghite cu totul o gaura neagra? Mwahahhaa! Cred ca reclamele alea de la nu mai stiu eu ce lant de magazine cu "cumperi acum, la anul cine stie ce se poate intimpla..." o sa ramana istorie. Dar oare a cui istorie? (Am vrut sa rad, dar nu mai rad ca ma gandesc ca nu-i a bine. :D)

Remediu

I proudly presented, now I'm proudly explaining :D Dintre cei care nu stiau de dinainte despre proiect doar Alex Popovici s-a prins ca e vorba despre remediu. E un perspicace, ce pot sa zic? Ei bine, remediu.ro nu este nici avion, nici ventilator, nici noul Frunzareala, desi pe undeva, pe la ideea de "dar de la natura" ne asemanam.

Acesta nu este blog de advertoriale pentru cei care-si spun "ia uite, inca una", I'm saving another blog for that :D, dar este un blog care face recomandari daca autorul lui considera ca sint demne sa ocupe spatiu in palatul lui online. Si cu atit mai mult cu cit sint adepta medicamentelor si a tratamentelor naturiste, pastilele cu denumiri ciudate fiind de obicei solutia disperata pentru mine.

Asadar, daca o sa aveti vreodata nevoie, magazinul online al celor de la remediu e mai sigur decit orice magazin din pasajul din Piata Unirii, majoritatea produselor sint testate macar de o persoana (pe care o cunosc din clasa I si as bate-o daca ar face lucrurile altfel decit bine), preturile sint decente, iar pachetele ajung de la Bucuresti safe, sound and fast.

Medicamentele sint bine categorizate, exista si un top al vinzarilor si o rubrica a produselor recomandate pe site, iar daca aveti producatori preferati gasiti acolo o lista destul de lunga. Nu lipsesc promotiile, iar acum baietii s-au gindit ca un concurs n-ar strica :D Spread the word!

Breathing Earth

Eu cred ca asta e dovada ca nu sintem in stare sau pur si simplu nu vrem sa avem grija de noi si de urmasii nostri. What the hell, carpe diem, nu?

Proudly presenting

Si vesnicul cliseu: is it a bird, is it a plane? Nuuuu, detalii, in curind :) Hai, un amanunt totusi: eu il recomand, adica... ma intelegeti... Eu!

Lecturi de vacanta (5) - Conjuratia Imbecililor

Nu am citit carte mai nebuna decit asta. Am trait-o pina la ultimele cuvinte spunindu-mi ingrijorata, cu fiecare pagina care ma apropia de sfirsit, "Ce o sa se mai intimple? Cum o sa se termine??".

Aventurile umplu una dupa alta Conjuratia Imbecililor, iti provoaca ris zdravan, putina antipatie si un mare, mare regret: ca un astfel de roman nu va mai putea fi scris. John Kennedy Toole, autorul, s-a sinucis inainte de publicarea lui, lasindu-l in urma doar pe Ignatius J. Reilly, cel mai tare personaj ever.

Daca n-o cititi, sinteti cei mai naspa!

A fish that had a secret wish

You know... kids can do amazing things with water. And your state of mind. :)

Azi, de la Motivated Photos

Multimirile in posta Andreucai.

Familia

Acolo erau. Bine infipti intr-una dintre cele trei (doar trei) banci albastrui-jegoase ale autogarii. Dar aia era banca cea buna! Ferita de soare si de vint, de calatorii buimaci si plini de bagaje, de discutiile celor care beau la intrarile crismelor si "agentiilor de turism" din Vama Veche.

Ei, cei patru muschetari, au ocupat banca de onoare si au avut grija sa-si marcheze bine teritoriul cu o geanta gigantica de rafie, cu alte cateva genti mai mici si mai decente, cu cei doi baietei ai lor si cu olita aluia mic. Capetele acestei sagrada famiglia, el, mic si bondoc, ea, mica si indesata, dar amindoi cu flip-flop-uri smecheri, s-au instalat bine in coltul lor in asteptarea mijlocului de transport care sa ii duca cine stie unde.

Apoi a inceput spectacolul. Baiatul cel mic a avut nevoie. Si daca a avut nevoie, a facut. In olita, doar nu era sa se duca la toaletele din cladirea pe care banca lor o sprijinea cu atita mindrie. La toaleta, mama s-a dus doar cu olita plina si s-a intors cu ea scuturind-o de stropi de parca era castronul in care tocmai se pregatea sa faca salata.

Am ris, cred ca se prinsesera. Am ferit putin privirea, the show must go on, nu? Copiii au ales sa zburde, parintii sa se lase osteniti pe spatarul bancii. Apoi, din buzunarul secret al gentii de rafie a fost scoasa ea, pila de unghii. Picioarele trebuie sa arate bine. (Nu mai mentionez ca la banca alaturata o domnisoara ce nu facea parte din clan se pregatea in acelasi timp sa-si schimbe adidasii cu o pereche de saboti cu toc mic pe care i-a purtat in continuare cu sosetele care facusera cunostinta si cu incaltarile sport.) Sotul, in schimb, a ales sa se delecteze cu un minutios tratament facial. A minat in nara stinga cu atita pasiune, cu atita pofta de viata ca l-am vizualizat pentru un moment ca un curajos revolutionar. Delicatetea cu care facea bilute de muci pe care le arunca apoi subtil, uitindu-se sa vada daca nu il prinde cineva in flagrant cu delictul in mina, m-a emotionat pur si simplu.

Citeva microbuze mai tirziu, ei sint la capitolul "tandre imbratisari urmate de stoarcerea unui cos de pe nasul sotiei". Sublim, demn de o pictura la ICR din New York. Pachetul meu nu mai ajunge, familia se gindeste sa se invioreze putin. Baietelul cel mic se asaza pe treptele pline de praf, mama ridica tricoul sa isi aeriseasca burta, tatal ii explica celuilat baiat ceva cu pila de unghii. Pila era aurie.

I-am admirat. N-au ascultat manele, n-au vorbit rastit, n-aveau lanturi groase de aur la git. N-au scos sandvisuri cu salam, copiii n-au tipat, n-au plins, nu le-a fost sete. Si-au demonstrat educatia, obiceiurile in liniste. S-au manifestat cum, din pacate, nu numai la autogara poti vedea in Romania.

Cred ca e de la caldura

Guvernul vrea un nou aeroport in Bucuresti in loc sa-si vada de pistele deteriorate ale celorlalte doua si de inexistenta sigurantei in si pe linga Baneasa/Otopeni (va mai aduceti aminte de experimentul celor de la Catavencu, nu?), iar in autogara din Iasi, in asteptarea autocarului, fiicele si mamele lor beau Ciuc sau Skol la doza. Ambele cazuri de astazi, adevarate portrete de familie.

Ce e in neregula cu Romania, totusi?

Idei pe centimetru

Stie cineva al cui este si de ce? :D E o pasiune, e un ONG, e un proiect? Al unui singur om, al unei echipe? Vrem sa stim cine e responsabil de scurtmetraje romanesti (chiar, multe) bune.

Later Edit: Dupa cautarile de rigoare pe Gugal, am observat ca tot azi, proiectul a mai fost semnalat si de Andrei Sava. Daca eu il stiu de la (dooh) unul dintre statusurile din lista de mess, el de unde il stie? ;))

Le blog perdu

Uneori e suficient sa taci. E indestulator, iar asta inseamna ca nu e necesar si sa asculti atunci cind taci desi regulile asta te invata: "taci si asculta!". Uneori, tacerea si ascultarea trebuie sa se plimbe separat. Altfel, pauzele nu au nici un efect. Va multumesc, am revenit! :)

Daca va mai intereseaza alte detalii, citesc 3 carti momentan si in acelasi timp: una groasa, una mai putin groasa si una subtire. Asta pentru ca am terminat Almanahul Catavencu si cele doua numere National Geographic de luna asta.

Te poate obosi o jumatate de ora de badminton?

Da! Pe mine :| Where is the energy?

Tirami... not

Daca ai imprastiat pe deasupra cacao, nu inseamna ca ai facut un Tiramisu. Tiramisu nu-i chiar asa de nespectaculos ca o amandina sa merite sa-i fie reteta batjocorita, nu alta. Si asta se intimpla in mai toate cofetariile care il prepara si in restaurantele care-l au in meniu. Intr-un singur loc, Restaurantul Latino din Suceava, am mincat Tiramisu asa cum trebuie, in celelalte locuri am mincat plastic, cauciuc, pandispan, chec insiropat cu rom, rulada (wtf?) sau tort.

Tiramisu e o prajitura prea rafinata ca sa fie inlocuita cu un chec sau o rulada cu atit mai mult cu cit nici nu s-au facut vreodata rulade sau checuri din piscoturi din care se face Tiramisu. Iar la Hala Centrala, la cofetaria de la parter care ma impresionase cu prajiturile facute cu frisca naturala, am mincat exact un bullshit cu un mousse de ciocolata intarit si elastic in loc de crema fina si usoara cu mascarpone, cu blat de biscuiti (again, wtf?) insiropati cu rom in loc de brandy care, de altfel, se pune in crema.

Tiramisu e foarte la moda la noi acum si desi in urma citiva ani se prepara dupa vechea si clasica reteta (de altfel, nici nu exista prea multe variatii pe tema), azi toata gospodina cititoare de Practic face Tiramisu din ce are, numai sa-l faca. Nu stiu daca va vine sa credeti, dar am auzit de retete cu brinza topita in loc de crema. Cred ca ar face italienii pe ei de ris la cit de mult tin la retata asta.

Stiu asta pentru ca si matusa'mea din Germania, la care am mincat prima data acum vreo 6, ani si maica'mea care a invatat ulterior de la ea fac prajitura asta cu foarte mare grija si s-au chinuit putin pina au deprins toate miscarile (desi acum sint experte in Tiramisu :D) si nu se pun pe copt una-doua daca nu au ingredientele care trebuie. Pentru ca asa le-au zis oamenii de la care au invatat si pentru ca e o reteta cu istorie.

Come on people, e desertul meu preferat, ii stiu povestea pe de rost, don't try too fool me.

Oferta de vara, gratis!

Vreau sa ma angajez fara acte, fara carte de munca si fara salariu corector pentru bloggeri. Nu pentru toti :D Si nu pentru ei, ci pentru linistea mea sufleteasca. Eu am timp acum.

Customer is always right. Chiar?

(A young couple with an almost stereotypical southern accent enters the shop, browses around, and pick up some things, then go to the cash desk.)

Me: “Is that everything for you today?”

Woman: “We’re on our honeymoon…”

Me: “Okay… will you be paying with cash, debit, or credit?”

(The man throws some money on the counter, saying nothing.)

Me: “I’m sorry, we can’t take American money.”

Man:“WHY THE &@^# NOT? AMERICA IS THE GREATEST COUNTRY IN THE WORLD!”

Me: “Well, that might be the case, but this isn’t America.”

Woman: “What?”

Me: “This isn’t America. It’s Canada.”

Woman: “But that’s part of America, right?”

Me: “No.”

Man: “Oh, I get it. It must be Canada day. That’s when they pretend to be independent.”

Me: “Sir, we ARE independent. It’s a separate country. Different money, different government, different accents.”

Man: *winks to his wife* “Right…”

Inainte sa dau de site-ul asta, n-as fi crezut ca pot avea si ceilalti dreptate. Ceilalti fiind cei din spatele tejghelei, al biroului, cei despre care, de cele mai multe ori, avem de comentat ca isi fac treaba in cunoscutul spirit sictirit romanesc. Nu mi s-a intimplat sa intimpin probleme in Germania sau in Austria, hai, poate in Italia citeva :D si nu spun nici ca in tara am fost sufocata de oameni "care lucreaza cu oameni" idioti.

Inainte de Not Always Right, stiam de "Clientul nostru, Stapinul nostru", chestie care ma enerveaza pentru ca mie mi s-au intimplat multe din cauza vinzatoarelor, operatoarelor, casierelor, functionarelor etc. si care, pina in prezent, mi-au dovedit ca m-a enervat pe buna dreptate pentru ca nu se adevereste niciodata.

Stiu sa apreciez si chiar ma bucur cind cineva se poarta nu frumos, ci asa cum trebuie si este platit s-o faca si aveam pina acum impresia ca toti oamenii sint recunoscatori celor care isi fac meseria bine. Dar am citit pe site-ul asta atitea lucruri de necrezut incit nu stiu de cine sa imi fie mila: de saracii angajati care au parte de asemenea intimplari sau de idioti ca sint pur si simplu idioti?

Ma intorc imediat!

Well, this is new for me. Numai Twitter m-a mai intimpinat cu astfel de scuze :D

Lecturi de vacanta (4) - Povesti la nesfirsit

Salman Rushdie devenise la un moment dat atit de popular incit tot mai multi spuneau ca e prea comercial ca sa il mai citeasca. Unii l-au asemanat, pe nedrept, cu Coelho. Eu n-am stiut de unde sa-l incep si am aminat descoperirea autorului pina la ziua mea cind am primit Harun si Marea de Povesti.

Asa ca am inceput de aici. Nu stiu daca asta e cea mai buna carte prin care sa il descoperi pe Rushdie si nici daca e cea mai buna carte de-a lui cu care sa incepi, dar pentru mine a fost cartea potrivita, la vremea potrivita.

Nu am mai citit de mult o carte care sa ma binedispuna atit de mult. Am ris destul de des, atmosfera m-a cuprins (si astfel am trecut si peste unele repetitii care ar fi putut parea obositoare) si n-am simtit nici un moment ca citesc aceeasi structura aproape fixa despre care se spune ca o au toate basmele si povestile. Nu stiu cum e posibil, poate printr-un "PPCDE", dar Harun si Marea de Povesti e chiar altfel decit celelalte povesti. Cu tot cu finalul lui cliseu fericit.

Concluzie: Harun si Marea de Povesti e o poveste plina si energica si m-a asigurat ca oamenii vor putea povesti in continuare, la nesfirsit. Acel magical realism despre care am citit ca il caracterizeaza pe Salman Rushdie e in toate paginile astei carti plina de imaginatie si de inspiratie. Eu o voi pastra cu grija, asa cum au spus cei de la The Times, "spre a o lasa mostenire nepotilor". Si da, ce a urmat a fost la fel de breathtaking. :)

Noutati, hanuri, dileme. Numaratoarea continua

Pe linga stirea ca Galeria Oamenilor de Seama (galerie de arta si casa memoriala infiintata de Lovinesti) este lasata sa moara, bineinteles, din lipsa de fonduri, dar in tirg se mai poleieste o sucursala de banca, de acasa am mai venit si cu o recomandare. De aproape de casa de fapt, de pe E85, mai bine spus.

Pe drumul asta, european care va sa zica, pe undeva pe la o rascruce este un han. E mare si galben, nu poate fi omis si ii zice Hanul Draguseni. Daca aveti trecere, popositi pentru ca mincarea e foarte buna :D Si eu nu glumesc cu mincarea si nici ei dupa cit de mari sint portiile. Fiti fara grija, merg repede daca aveti pe masa si din vinul casei (care se respecta si are si crama si vinoteca).

Numai zvonul care spune ca la Hanul Draguseni se platesc mai multe carafe decit se beau de drept nu l-am putut confirma. Deoarece, ca de obicei, tot timpul de plata se ocupa cel mai putin lucid dintre toti, iar calculele se pierd prin aerul cald al noptilor de vara :D

Dar nu mai conteaza atita timp cit ai salivat dupa tochitura, turtele, cirnatii de casa, taci si inghite! sau borsul de gaina, tradus in meniu ca "chicken bors" de la aceasta pensiune moderno-arhaica cu plasma setata pe Acasa TV.

De aici pornesc dilemele mele. Nu vrem sa ne pierdem traditiile, ne plac obiceiurile de care sintem mindri si pe care vrem sa le aratam si lumii intregi sau, chiar mai profitabil decit simpla popularitate ori recunostinta, sa le vindem pe banii buni ai celor care nu stiu ce sint goblenele, ouale incondeiate, portul popular sau placintele rumenite in cuptoare adevarate si nu in cuptoare cu microunde.

Dar de ce nici macar la un han nu ne putem lipsi de televizor si de telefon, detalii care strica tot decorul rustic? Mi se pare doar mie sau iile chiar nu se potrivesc cu tenisi si flip-flop-uri? :-?

Later Edit: Am fost atentionata ca am imaginatia prea bogata si s-ar putea sa fiu si amnezica pentru ca nu exista in meniu nici un chicken bors :D Exista "moldavian sarmalute". Dar ar trebui sa fie tradus chicken bors, nu?

Nu sunati!

Ies eu din cind in cind. Cu alte cuvinte plec pina la Falticeni si chiar daca n-as pleca, trebuie sa imi treaca durerea de cap cauzata de atita ploaie ca sa vreau sa scriu iar.

Bonus: Daca le spui afganilor ca esti din Romania, le trezesti mila: "Ooo, Romania, poor country..." (dintr-un reportaj de Gabriel Drogeanu din ultimul almanah Academia Catavencu)

A zis cineva cafea?

Created by OnePlusYou - Online Dating


Aham... Astazi nu am baut cafea. Nici ieri, de altfel, nici de foarte multa vreme. Ce-ar trebui sa fac cu atita energie?

By the way... caffeine test and online dating??

Filmeee, avem filme!

Mi-am recapatat vechile obiceiuri de un (pina in prezent) film pe zi. Cu mici exceptii, cred, toate au fost bune si foarte bune. Bine, eu imi si selectez filmele dinainte, nu ma uit la orice ca si cum uitatul la orice e produs in Universal Studios ar fi o datorie, asta face Fil (mwahahhaaa) desi, ca si in cazul cartilor, trebuie trecute pe liste toate tipurile de capodopere cinematografice. Pentru ascutirea simtului critic si comparatii obiective, se intelege :D

Dintre filmele vazute in ultimele doua saptamini avem:

• Seria romaneasca:

Ticalosii. Atitia actori mari cu joc la fel de mare, citeva replici bune de notat in carnetelul cu citate, doua-trei scene cu avint, subiect bun si totusi prea... politicos? Si cam neterminat.

Restul e tacere. Ei, abia asta e un film romanesc care ar trebuie sa se bucure de recunoastere. Sincer, fara clisee. Cum ar fi putut dezamagi Nae Caranfil cind a mai facut si Filantropica?

Nu sint filme, sint piese de teatru, dar vreau neaparat sa le trec in condica pentru ca sint cuceritoare de-a dreptul. Sa rideti cu lacrimi: Puricele si Scapino, ambele cu Horatiu Malaele in frunte.

• Seria "cam chick lit, dar dragute":

Bidget Jones's Diary. Accentul, Renee Zellweger, dar mai ales cuvinte ca "the tube" sau "to shag" (care nu va zic ce inseamna) merita.

Bridget Jones: The edge of reason. Continuarea, bineinteles, putin mai lipsita de inspiratie.

Wild Hogs (Mistretii, tradus in romaneste, cum sa nu?, in Gasca Nebuna). Na, sa nu se mai faca filme numai pentru femeile de virsta mijlocie, barbatii nu trec de prima tinerete? :)) E ca un fel de film de PRO TV, dar e amuzant.

Sa trecem la filme serioase.

Lecturi de vacanta (3) - The Lord of The Flies

Prima carte pe vacanta asta m-a facut sa rad, a doua m-a facut sa rad/plang, sau ce-o fi fost senzatia neidentificata inca, a treia m-a facut sa tac. Si sa gindesc. Si sa meditez la inocenta, deznadajduire, rau si bine, luciditate, cruda realitate care ne inconjoara, adevarata natura umana.
Imparatul mustelor, doamnelor si domnilor. De William Golding, om serios, cu Nobel si Booker Prize in colectie.

Romanul, publicat in 1954, e de o actualitate incredibila si nu e de mirare ca a devenit repede carte de capatai si, mai important, a si ramas. O arata si multiplele reeditari (insotite si de multe variante de coperte/coperti?; cea din imagine, pe care o detin, e ultima din Romania), cele doua ecranizari si studiile pe marginea ei de la prestigioase universitati din lume.

Nu pot sa mai spun altceva decit ca v-o recomand cu aceeasi caldura cu care a fost scrisa.

Concluzia: Oare ce urmeaza sa citesc va fi la fel de breathtaking?

Impresii post-master

• La inscrierile pentru master am fost confundata de vreo 10 ori cu o candidata la studii de licenta. E de bine sau e de rau?
• Adevaratii candidati la studiile de licenta (dintre care eu n-am facut parte, reamintesc) au transformat blogul InfoStudenti in noul haicinci.
  
• Puteti citi acolo comentarii de tipul: "cine da la litere s m adauga in lista d mess", "emotii? STRES de dimineata am terminat un pachet de gume! oricum..bafta tuturor!", "oare intru cu media 8:33 la vreo fac???am pus la drept si ink nu am intrat,mai am la filosofie la rel intern si la feea:(( sa intrat anul asta cu niiste medii:-O park vad ca nu o sa intru la nimic!!!X(:((" sau "eu am 9,47 si sunt super stresata:))k sunt 150d locuri..era d asteptat la c note au fost la bac ..s vdm dk nu e si nu e bucuresti scrie p mn". Viitor luminos doresc tarii!
• Filosofia a dat rezultatele in al noualea ceas si le-a mai dat si gresit. Anca stie! Sa nu mai zic ca nici icsceluri nu stiu sa faca.
  

Big and Double Checked

Oficial, in capul listei cu reclame pentru care merita sa ermm, sa ucizi ca sa folosesc un cliseu la indemina, le pun pe urmatoarele:

Master la "Cuza". Ghid de supravietuire

Mai sint doar doua zile de inscrieri la Ciclul al II-lea de Studii (cum au fost numite masterele pentru absolventii Bologna) si nu cred ca indreptarul meu ar mai putea salva vieti si timp pretios, dar sint sigura ca va folosi celor care se vor inscrie in sesiunea din toamna sau in sesiunile de anul viitor, de peste doi ani, de peste trei ani, asa sa ne ajute Domnul! Fara master nu se mai poate, iar a te inscrie la unul de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi poate fi o adevarata experienta.

Pentru ca am simtit groaza birocratiei si a umblatului inutil pe drumuri care de care mai incurcate si pentru ca sint sigura ca au mai existat multi napastuiti de soarta asemeni mie (desigur, au existat si norocosi pentru care lucrurile au mers lin si repede), m-am gindit ca urmatoarele sfaturi vor face bine unora, iar binele acesta mie mi se va intoarce :D

Ce trebuie sa faci ca sa inoti eficient printre actele necesare pentru un master la "Cuza"?

1. Primul act de care ai nevoie pentru a obtine celelalte acte este fisa de lichidare. Fisa de Lichidare este sfinta! Ea trebuie completata de toate institutiile cu care ai avut sau nu de-a face in timpul studiilor. Fara stampilele de rigoare nu iti poti obtine Adeverinta de Licenta (diploma aia frumoasa si cartonata mai incolo, nu-i de visat la ea acum), fara adeverinta magica nu te poti inscrie la master. Bun! Avem fisa de lichidare pe care doamnele de la secretariat ne-au dat-o cu dragoste atunci cind ne-am inscris la examenul de licenta, ce facem cu ea?

• Sa zicem ca mai intii mergem cu ea la Serviciul Contabilitate. In principiu se poate merge cu ea oriunde mai intii, cu exceptia secretariatului. Acolo se merge la urma, doamnele nu se vor obosi sa ti-o semneze acum si sa te mai vada o data pe acolo cind iti iei adeverinta. La Contabilitate lucrurile merg destul de repede daca te duci dimineata si mai ales daca ai fost bugetar si n-ai avut taxe neplatite (deloc sau la timp) in timpul facultatii.
• Urmeaza BCU. La Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu", pe numele ei intreg, merge iar repede daca n-ai avut probleme cu carti nereturnate sau amenzi neplatite si daca vii si cu leul pregatit din timp. Da, trebuie sa platesti 1 leu ca sa iti stampileze, dar despre asta altadata. Pentru a economisi timp poti cere sa ti se stampileze tot aici si pentru filiala bibliotecii facultatii pe care ai urmat-o, nu este obligatoriu sa mai faci un drum si pina la biblioteca respectiva pentru stampila necesara.
  
• Next stop: CIPO. Nu exista probleme aici, autograf primesti cu dragoste, dar pentru dragostea asta trebuie sa completezi un formular cu deja de prea multe ori auzita intrebare: Unde vrei sa te angajezi? Si altele din aceeasi categorie. :D
  
• Mai apoi trebuie trecut pe lista Serviciul Social, cu atit mai mult cu cit e in aceeasi cladire cu CIPO, adica in Caminul 11. La Serviciul Social, in functie de temperatura de afara si de frustarile doamnei, poti avea citeva probleme :-j. In principiu, aici trebuie sa dovedesti ca nu ai datorii la nici unul dintre caminele universitatii, in practica nu ai cum sa dovedesti treaba asta, daca nu ai locuit in nici un an in camin, decit printr-o viza de flotant. Pe care cei mai multi studenti constiinciosi nu o au :D Pe unii dintre acesti studenti tanti nu ii intreaba daca au, pe unii ii intreaba. Cum spuneam, depinde de temperatura de afara. Exista doua solutii: o rogi pe fimeii sa accepte sa te prezinti cu contractul de inchiriere, adica sa il ai deja la tine si sa nu mai faci un drum pina acasa cum am facut eu sau ii spui din prima, cu mare convingere, ca ai facut naveta. A functionat si asa, mai ales la cei care nu aveau nici macar contractul de care pomeneam.

2. Al doilea act de care ai nevoie si cu care sa umpli dosarul plic este adeverinta de licenta. Se obtine, cum am mai spus, numai cu fisa de lichidare completata si la o saptamina dupa sustinerea examenului de licenta. Secretarele nu vor sti in veci data exacta, mai ales daca sint de la Litere , asa ca va trebui sa pazesti usa secretariatului macar in vreo doua dimineti pina nimeresti ziua norocoasa.

3. Al treilea act de care este nevoie pentru inscrierea la orice master este certificatul de nastere. De obicei, el este cerut in copie legalizata, dar uneori comisia de inscriere se mai plictiseste si, de dragul diversitatii, iti poate spune ca e in regula si o fotocopie obisnuita.

4. Al patrulea act necesar este adeverinta medicala. Ei, aici e putin de lucru:

• Adeverinta medicala tip se obtine de la medicul de familie sau de la medicul cabinetului studentesc unde, in principiu :D, ai parte de un consult si primesti stampila cum ca nu ai boli cronice.
• VDRL si RPA sint doue analize medicale (singe si radiografie pulmonara) pe care trebuie sa le faci. Si sa le platesti. Cu rezultatele acestora te duci la medicul studentilor care iti alcatuieste fisa medicala de care ai nevoie in final. A, medicul are obligatia sa iti completeze cite fise ceri pentru cite mastere ai nevoie, iar analizele sint valabile 6 luni. In cazul in care vrei sa te angajezi la un serviciu normal si nu la master :D

5. Al cincilea element (n-are legatura cu filmul) il reprezinta fotografiile tip buletin. Cite trei, in marea majoritate a cazurilor.

6. A sasea hirtie (si cea mai importanta pentru conducerile facultatilor) este chitanta de plata a taxei de admitere. Care taxa de admitere se poate plati acum si la sediile BRD, fara comision si fara batai de cap, ceea ce sugerez a fi facut avind in vedere ca exista o singura casierie pentru fiecare facultate la care au de platit taxe si zecile de absolventi de liceu rebeli. Cu care, de altfel, trebuie sa va confruntati si in salile de inscriere sau de instructaj daca sesiunile de admitere la master vor mai fi organizate ca anul acesta, in aceeasi perioada cu admiterea la studiile de licenta.

7. Al saptelea act depinde de fiecare facultate in parte. La unele mastere de la UAIC, cum ar fi cele de la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, este ceruta si diploma de BAC, la altele, cum ar fi cele de la Facultatea de Litere, este nevoie si de o copie a B.I. sau C.I si de o adeverinta a examenului psihiatric si presimt ca sint facultati care mai vor si altele la dosar. Pentru a fi siguri de ce anume mai este nevoie cel mai bine este sa intrebati direct responsabilii din comisie. Pe site-uri si in brosuri se gaseste aceeasi insiruire de acte de la infiintarea facultatii incoace si (inevitabila) atentionare alte acte stabilite de fiecare facultate in parte.

Inotul printre acte devine mai dificil daca esti deja masterand sau casatorit/a, dar aici nu ma mai descurc pentru ca nu indeplinesc nici una dintre cele doua. De asemenea, mai poti afla ca unele mastere s-au modificat chiar in timpul perioadei de inscriere, transformindu-se din mastere complementare in mastere de specializare sau ca, desi initial inscrierea se platea o data pentru fiecare specializare, acum se plateste separat pentru fiecare master pentru care vrei sa candidezi. Zvonurile si schimbarile apar in calea ta deja indelung batatorita, semnata si stampilata doar ca aventura sa fie completa.

Bafta!

PS: Nu-i chiar asa de greu, nu?

Concurs!*

p: ¿ǝɹɐʇop uıp ɐɹnʇɐɹɐdɐ nɔ ııʇɐqoɹɔɐ ɐɔɐɟ ɐs ɐɹɐɟ ıɔıɐ nǝ sıɹɔs ɯɐ ǝɔ ǝƃǝlǝʇuı ǝuıɔ



*Fara premii :D


La scoala am invatat ca trebuie sa mentionez tot timpul sursa.

Adam and Eve. The Gay Version

Reclama pentru Centraal Beheer, Companie de Asigurari. Nici nu m-as fi gandit...

De la Adriana care nu are blog :D

Lecturi de vacanta (2) - Tot perle, dar de tranzitie

Mi-am inceput cititul de vacanta cu perle, tot cu perle l-am continuat. "Noi perle de tranzitie", mai exact Mi-e rau la cap, ma doare mintea de (cum altfel?) Radu Paraschivescu. Nu, nu din cauza aceasta nu am mai scris de pe 10 iulie, nu iti ia 5 zile sa citesti cartea, asta se intampla doar daca intentionezi sa o inveti pe de rost. Cititul unor asa de savuroase vorbe de duh dureaza, dupa cum zice Dobrovolschi, cat "doua sesiuni de toaleta".

N-am citit primele perle romanesti ale lui Paraschivescu (vorba vine ale lui...), adica Fie-ne tranzitia usoara si nici nu cred ca voi citi o continuare a acestor doua antologii. Se mai pot face cu usurinta inca vreo 10, izvoru-i nesecat, dar nu stiu daca as mai vrea sa citesc ce oricum aud toata ziua pretutindeni. Pentru ca nu stiu daca sa mai rad sau sa plang la auzul gogomaniilor. Nici Radu Paraschivescu nu cred ca stie cum sa mai reactioneze.

De ironia acida a autorului ai parte doar in prefata, restul paginilor fiind umplute de ineptii grupate in capitole (12) dupa frantura de mesaj pe care ar fi vrut s-o transmita. La inceput mi-am zis ca e pacat ca Paraschivescu n-a facut comentarii pe citate, acolo sa fi vazut ironie acida, dar mi-am dat seama ca nu e chip, perlele isi fac prea bine treaba ca sa mai poti adauga ceva.

Nu se poate fara:

Daca tot sunt ironizat ca nu stiu pluralul de la "almanah", as vrea sa-l vad si eu pe ala care stie singularul de la "almanahe". Marian Vanghelie

Poftele mele este sa am o masina care sa aiba foarte multi cai putere, sa fie lux in ele, ca sa fie frumos, sa aiba genti frumoase. Adrian Copilul Minune

Zonele unde am eu nevoie sunt fundul si abdomenul. Laura Andresan

Este foarte greu sa faci televiziune si sa nasti in acelasi timp. Irinel Columbeanu

Daca ne vede Dumnezeu ca nu dam bani la pensionari, varza ne face. Ne mai da o inundatie, ceva, pac-pac, vede el. Gigi Becali

Concluzie: Cred ca lecturile de vara se prezinta din ce in ce mai bine :D

Acaju. Tres Cool

De la Acaju, tres chic mi-am cumparat eu cand inca mai era un pic de iarna ceai. Bun ceai, e pe gata :D Il descoperisem intamplator (locul, dar mai ales ceaiul), ma atrasese muzica ce rasuna din boxele scoase la usa magazinului si mi-a placut. Tot intamplator am descoperit si site-ul lor, magazin online cu de toate, de unde am aflat ca se muta. Sau s-au mutat deja, nu-mi dau seama de evolutia evenimentelor pentru ca insemnarile de pe site nu sint datate.

M-am hotarat sa mai scriu si despre ce-mi place :)

Am banner Alumni, am valoare

Azi am trimis mail-ul de inscriere in Fundatia Alumni a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi pe care, slava Domnului, am inconjurat-o deja o data si daca reusesc sa string toate actele pentru dosarul de master, ne vedem iar din toamna :D

Despre organizatie stiam de dinainte ca site-ul si blogul acesteia sa sparga gheata, de cind reteaua era formata de doar doi membri, iar eu cugetam daca licenta mea va fi gata la timp. Imi pare bine ca pot acum (cu mindria terminarii unei facultati) sprijini aceasta initiativa :)

PS: Bannerul valoros e si el pe undeva, pe blog.

Later Edit: Si apar si ca membru :D

Lecturi de vacanta (1) - In capul raftului, ceva Bonton

Mai intai, socurile:

• Ce cauta intr-un subcapitol cu titlul "O lady si medicul ginecolog" (nevermind) urmatoarele fraze: O lady nu se urca niciodata la volan daca a baut prea mult si Cind are o intilnire cu un barbat, o lady nu se va multumi sa comande doar o salata la un restaurant cind, in realitate, vrea un hamburger.
• Ce cauta intr-o carte care iti spune in introducere fara modestie ca te invata despre eleganta si discretie capitole ca "O lady se protejeaza" sau "Cancerul mamar" ori urmatoarele fraze: Unei lady nu trebuie sa-i fie rusine si sa se intereseze de viata sexuala a barbatului cu care ar putea avea relatii intime si Ea trebuie sa fie consultata de ginecolog in cazul in care constata vreo modificare a ciclului menstrual.

Cum sa fii o lady - mic tratat de eleganta de Candace Simpson-Giles se face vinovata de nedumeririle de mai sus. Cartea se face vinovata si de o lectura lejera, usor de parcurs si mai ales de retinut, mult mai eficienta decat clasicele cursuri de reguli protocolare sau de diplomatie.
Incepe promitator, primele capitole fiind scrise cu concentrarea profesionista a unei adevarate lady (care nu stiu daca s-ar putea traduce prin "doamna"), dar pe parcurs, atentia se pierde si multe dintre sfaturi si indrumari (cartea este o colectie de "invataturi" - desi multe is notiuni elementare invatate la gradinita - de cele mai multe ori nu mai mari de doua-trei rinduri) se repeta. Iar cand ceva se repeta de 5-6 ori lectura nu mai este lejera, e chiar putin enervanta.

Ce am citit de mai multe ori decit ar fi trebuit:

• O lady nu intirzie niciodata.
• O lady multumeste mereu/trimite mereu un bilet de multumire.
• O lady isi cere intotdeauna scuze.
• O lady nu-si trimbiteaza in public relatiile intime.

We got the picture. Am inteles din prima, hai, poate abia dintr-a doua, dar a treia repetitie este deja o insulta la adresa noastra. Noi care nu sintem chiar oricine daca citim asa carte cu coperta frumoasa si nici asa ieftina (noroc ca unii au primit-o cadou :D) deci nu este necesar sa ai despre noi impresia ca citim 170 de pagini in trei ani si nu ne dam seama de la un capitol la altul daca s-a repetat ceva sau nu. Nu, noi o citim intr-o ora, doua si apoi criticam.

Concluzie: E buna de inceput sezonul lecturilor grele, de vacanta de vara. Vreau sa citesc si Cum sa fii un gentleman, asa, pentru diversitate ;)).

Vara asta citesc mai mult

National Geographic de luna asta mi-a adus cadou inca un numar. Caado, cadoo! Initial am crezut ca primesc doua reviste identice si cautam deja persoana careia sa-i fac cadou surplusul. Dar am primit un numar de anul trecut si, chiar daca pentru cititorii fideli care il au deja e naspa, pentru mine nu e pentru ca eu nu l-am citit. Asa ca nu-l mai dau. :D

Experimente cu fursecuri

Deci exista un tip in Romania care face vraji ca Chocolate Chip Cookies, Oatmeal Raisin Cookies, Muffins de ciocolata cu marzipan si nougat sau Chunky Peanut Butter Cookies acasa la el, din igrediente proaspete, care suna si arata delicios si pe care le ofera gratuit?
Eu cred ca omul asta isi bate joc de saracii sugarholics and cookie lovers care NU sint din Bucuresti si care ar vrea si ei sa manance asemenea fursecuri :(( I don't care there free, I just want them too. Cum facem? :D

PS: Una dintre cele mai faine initiative de care am auzit in ultima vreme :)

Spuneai ceva?

Azi am fost intrebati ce facem de acum. Cred ca am fost intrebata ce fac "de acum" de 70 de milioane de ori, dar azi chiar a trebuit sa zic ceva. Si am zis ca eu ma duc peste drum. Funny, ha, ha, not. S-a acceptat raspunsul asta, se stie ca eu respect perioada minima de doua saptamani in care sa te bucuri de rezultatele de la licenta si, prin urmare, sint in vacanta si dau raspunsuri de vacanta. Spre deosebire de altii care, cu o nesimtire inegalabila, s-au dus la serviciu chiar de azi. Rusine, nu alta.

Pentru ca e prea dubios ce se intampla ca sa mai scriu despre asta, mai intreb o singura chestie si pe urma ne facem ca uitam ca am terminat de tot si ca trebuie sa ne ducem sa muncim cu drag si spor pe diferite tarlale din popor. Asadar: de ce toti, imediat dupa ce iesim din gura lupului, sintem curajosii lumii, plini de sfaturi din categoria "nu tre' sa-ti fie frica", desi cu doar 20 de minute inainte rodeam peretii de emotie? :D

Morala

Tot nu cred ca "lucrurile importante au nevoie de timp". I'm in semi-zombie mode si n-am avut nevoie decat de o saptamana pentru asta :-j.

PS: This is my sleepy, mazed welcome back hello catre blogosfera.

It was a nice ride

Well, cred ca-i gata de acum... Mai ramane sa cant duminica Gaudeamus Igitur la care nu stiu decat inceputul adica Gaudeamus Igitur :D si sa fac tone de poze.

PS: Stiu ca-i patetic si melancolic, dar o sa imi fie dor de toata lumea (n-o sa plang chiar, spre nenorocul Silviei) si imi pare bine ca am trecut pe aici si ca am invatat atatea. Si bune si rele si obositoare si aducatoare de satisfactii.

Portofoliu la Stiinte

La trecerea de pietoni, asteptand sa se inverzeasca semaforul, mama si baietelul chicotesc. Baietelul e in clasa a III-a, a IV-a cel mult. Veselie nevoie mare pana cand copilul isi aduce aminte: "Vai, am de facut portofoliu la Stiinte." Portofoliu?
What are these poor kids learning in funny, cool primary school?
In clasa a III-a, imi amintesc si acum, aduceam la scoala cartofi pe care trebuia sa ii taiem in diferite forme, sa-i examinam putin si pe urma sa-i bagam in acuarele ca sa putem pe urma sa stampilam cu ei foile albe de hartie, mandrindu-ne ca am desenat ceva ce numai noi puteam identifica. Astea erau Stiintele, asta era portofoliul. :D Si uite ce bine am ajuns!

Cartea vietii, a junglei, a...

Sting-The Book Of My Life

Let me watch by the fire and remember my days
And it may be a trick of the firelight
But the flickering pages that trouble my sight
Is a book I'm afraid to write

It's the book of my days, it's the book of my life
And it's cut like a fruit on the blade of a knife
And it's all there to see as the section reveals
There's some sorrow in every life

If it reads like a puzzle, a wandering maze
Then I won't understand 'til the end of my days
I'm still forced to remember,
Remember the words of my life

There are promises broken and promises kept
Angry words that were spoken, when I should have wept
There's a chapter of secrets, and words to confess
If I lose everything that I possess
There's a chapter on loss and a ghost who won't die
There's a chapter on love where the ink's never dry
There are sentences served in a prison I built out of lies.

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

There's a chapter on fathers a chapter on sons
There are pages of conflicts that nobody won
And the battles you lost and your bitter defeat,
There's a page where we fail to meet

There are tales of good fortune that couldn't be planned
There's a chapter on god that I don't understand
There's a promise of Heaven and Hell but I'm damned if I see

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

Now the daylight's returning
And if one sentence is true
All these pages are burning
And all that's left is you

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

Cred ca va merge mai bine cand voi avea dublul varstei de acum, dar nu-i asa ca are voce super Sting? :D

PS: La multi ani! Erau multi copii in oras azi. Si mancau multa inghetata.

Nunta cu scantei

Am fite-n cap
Nu mai incap
De fite-n cap.
Circotasii

Dupa modelul "Relatare Retrospectiva" sa va povestesc ceva vechi si bun. De sambata trecuta, numai bine se intra cu istorisirea in spiritul sfirsitului de saptamana.

Sambata trecuta, cum spuneam, am realizat, pentru a cata oara oare?, cat de mare este butoiul cu fite in Falticeni. Da, orasul cu adresa oficiala, domiciliul stabil si patul care nu mai e al tau ca l-au transformat parintii in altceva de cum ai zis "Am intrat la facultate!", dar asta nu mai conteaza atata timp cat te mai primesc in vizita. Respirati! Asa. In Falticeni este fite multe, fite pe cm patrat, fite de vinzare, de tot felul. Cred ca exista si profesori de fite de acum.

Buuuun! Fita de primavara, vara si toamna anului astuia, 2008 din cate retinem, exact, anotimpurile cind se cumpara rochii de mireasa cu kilogramul este artifica din fata restaurantului/localului unde are loc fericitul eveniment. Jocul de artificii, pardon, explozia de pe cer de 30 de minute mai ceva ca la Revelion, nu simpla petarda a simplului muritor.

Si cum sezonul a inceput si cum adresa oficiala de care pomeneam mai sus e prin centrul orasului adica unde sint multe restaurante/localuri unde au loc multe fericite evenimente, macelul e garantat, vorba colegului Giurgia. Fum si lumina pe cer sa fie, ce conteaza zgomotul, cui nu-i plac artificiile?

Presimt ca fita de la anul va fi aducerea de animale exotice la nunti.

Taximetristul

Retrag tot ce-am spus vreodata despre taximetristi. Despre "toti" taximetristii. Retrag toate injuraturile, amenintarile si mustrarile pe care le-au meritat in diferite momente ale vietii mele "toti" taximetristii. Cuvintul "toti" a disparut din vocabularul meu, generalizarile nu mai au loc in viata mea. Pentru ca ieri am intalnit taximetristul.

Pe taximetristul acesta il cheama Traian, dar asta nu are nici o relevanta. Nici faptul ca era voios nevoie mare nu e foarte important. Dar ca ne-a facut pe toti patru (nu se poate spune ca ne-a umilit, nu cred ca am cunoscut noi vreodata asemenea sentiment :D)... asta are mare insemnatate in relatarea noastra de fata.

Taximetristul acesta cu masina rablagita, dar cu minte agera ne-a pus niste intrebari. Mai intii despre Iasi. La care am incurcat toate raspunsurile. N-am stiut nimic despre infiintarea "Cuza", despre cind si cu cine s-a casatorit Ion Creanga, despre exilul lui Alexandru Ioan Cuza, iar la capitolul Heidelberg am dat-o rau in bara. Eu, ca pe mine m-a indemnat orgoliul sa spun ca am fost acolo si ca "mai stiu". N-am stiut ce rau (sau fluviu?) se vede din cetate, cum se cheama universitatea din Heidelberg si ca e cea mai veche din Germania ("cum e Cuza in Romania, domnisoara"), n-am stiut raspunsul la alte asemenea intrebari de baza.

Vine si partea buna pentru noi. Aia in care taximetristul scoate de pe undeva "Germana in 10 pasi" sau cam asa ceva, dar unde nu i-a mai mers ca germana stim si eu si Oana. 1-5 pentru noi :D.

In momentul in care Oana marturisea ca deodata drumul ala facut de atatea ori i se pare mai lung ca niciodata si ca ii pune si ea niste intrebari despre Falticeni, sa vedem noi daca ne mai prinde, primim promt provocarea: "Citi ani avea Ion Irimescu cand a murit?". Ne-a micsorat entuziasmul cand ne-a zis si despre Muzeul Apelor, Nicolae Gane si cam orice mai era demn de mentionat la Falticeni.

Cam pe ultima suta de metri, dupa ce ne-a intrebat si unde sintem studenti, s-a gandit ca poate ne descurcam mai bine in alte domenii si a scos din palaria magica vreo doua intrebari despre Bill Gates si Microsoft. Norocul nostru a fost ca am ajuns cand a inceput capitolul "Limbajul Java". Dar, vorba lui, asta a fost o calatorie frumoasa.

Daca il mai intalneste careva pe taximetristul Traian, sa ne zica si noua ce indicativ are, sa nu ne mai vina la usa taximetristi manelisti, taximetristi care se cearta cu prietenele la telefon, traximetristi ciudati care se uita din 5 in 5 secunde in spate, taximetristi care nu pornesc aparatul, taximetristi...

Dilema Bucatii

Cind cineva va spune: "Cite bucati doriti?" voi ce intelegeti?

Restul dupa publicitate si dupa eventualele comentarii familiale din categoria "ne-ai mai spus o data." :D

Serenity Now

Insanity Later!

:D

Bine te-am gasit!

Iaca ce ma astepta la usa cind am ajuns acasa. Am zarit inca de cand am intrat in bloc ca usile au toate semn de "Nu deranja!" pe clanta si ma intreb: Ce e? Al cui e? E o pasare? E un avion?

PS: Nu vorbim aici de executie, da? Aici vorbim de curiozitate :D

Seinfeld. Din 1990

Am scos CD-ul cu Seinfeld de la naftalina. Oamenii astia is de neinlocuit :D

Elaine: I will never understand people.

Jerry: They're the worst.

Din The Face Painter, Sezonul 6

A fi slobod la linba

Iaca ce gaseste omul cind mai navigheaza. Va dau spre admirare doar doua adevarate exemple de folosire corecta a limbii romane. Cindva, poate, o sa va arat toate capturile strinse de-a lungul timpului. Preferata mea este cea de-a doua. Asta-i linba ce-o invatam noi la Litere. Probabil niste absolventii (!) de Litere au facut si primele texte. Sa ne fie cetitul usor!

PS: Greu, dar am indeplinit o dorinta mai veche. La si mai multe Ramificatii!

A little bit of this, a little bit of that

Am revenit. Cu ginduri noi pe care am de gind sa le transform in obisnuinte. Astfel, una dintre proaspetele mele cugetari care se va preschimba in datina este despre inchiderea telefonului si limitarea accesului la Internet pe timp de vacanta. Chiar daca asta inseamna sa scriu mai tirziu sau deloc despre minunatele intimplari de Paste, de Craciun, de inundatie in casa, cistig al vreunui premiu important sau alte asemenea breaking-news-uri. Si chiar daca ploua. In urmatoarele vacante, care si cind or mai fi si ele, voi inchide pravalia si voi anunta sa nu zica lumea ca nu vreau sa raspund la telefon sau ca "nu mai scrii si tu pe blog" cum mi-a reprosat Oana :D

Acum ca am dat un Enter mi-a pierit cheful de scris pentru ca aveam de gind sa scriu niste rautati si tocmai mi-am adus aminte ce mi s-a spus cu cea mai mare dragoste si blindete in Noaptea de Inviere: "Ingroapa omul vechi din tine si lasa-l pe cel bun sa vina!". Si ma gandesc ca ar fi cazul sa mai si respect chestiile intelepte care mi se zic, nu doar sa am o reactie de tipul "mda, ce tare suna!", dar sa uit cu prima ocazie. Ne revedem pe la o joi. Am auzit ca atunci isi termina soarele concediul :)

Am timp ocupat. Mai vrea careva?

Zilele astea m-am intalnit cu Ali. Ali e din Falticeni, e foarte simpatica si desteapta si se ducea in Piata Unirii. Sa dea de mancare la porumbei. Atunci m-am intristat si m-am gandit:

Noi cand (pana mea) ne apucam de lucruri dintr-astea serioase?

PS: De ce in Romania totul se rezolva dupa o mare criza de isterie? A mea. A, si dupa 5 zile, 50 de telefoane, 5 sesizari, 10 drumuri si 100 de nervi. Zilele astea m-am simtit ca in The Assassination of Richard Nixon. "Who are these men, maestro, who keep us waiting at their feet? The meek shall not inherit the earth. The earth belongs to the bullies who do not care how they get to the top, as long as they arrive."

Promit sa am grija de blogul meu!

Cred ca Adina a facut un voodoo sau o promisiune catre vreo vrajitoare cind a spus ca are mai multe postari pe blogul pentru facultate decit pe animalui ei de casa, acesta fiind Bompar. Promisiunea era: "Da Doamne sau oricine are puteri miraculoase sa fie si altii ca mine!" Si cred ca i s-a si indeplinit ca vad acum ca s-ar putea sa am si eu mai multe (si unele mai bune) postari pe blogul pentru facultate decit pe Blogul Mama, vorba Silviei.
Sa remediem, zic.

Prima remediere (dar mai incolo): Adu-ti aminte, Simona cea cu memorie de peste in ultima vreme, sa mai treci niste oameni care au fost draguti si te-au trecut in blogroll-ul lor, in blogroll-ul tau!

Am primit marfa noua!

In ordine aleatorie:

• Vadim Tudor tocmai ii spune Andreei Cretulescu, cea mereu nervoasa, ca Oprisan (Catalin) "e o bijuterie rara". Emisiunea "Ultima Ora" a lui Oprisan (Catalin) e tocmai noua preferata. The latest buzz, cum ar spune Blogger.
• Ieri, Corina Dragotescu a mai scazut citiva centimetri in inima mea. Cind a intrebat-o Paunescu daca l-a chemat in emisiune "de prost", ze lady a spus: "nu, pentru ca sinteti... ok". Si cind a vazut ca omului i se umfla vena, a tot gafat-o cu replici ca "da' nu va suparati ca sinteti o persoana controversata." I say: niciodata nu-ti subestima adversarul/invitatul/cititorul, dar daca ai asemenea porniri, pastreaza-le pentru culise.
• Imi promit sa deranjez cu buzz-uri insistente pe toate personalitatile din lista mea de Messenger care isi afiseaza la status: DND, DNFD si toate celelalte variatii pe aceasta tema si nu pot naibii sa stea invisible sau sa nu se mai conecteze deloc.
  
• Imi mai promit sa fac in 3 saptamani ce au facut altii in jumatate de an. Daca reusesc, dresez un leu, mananc o broasca, donez un rinichi sau orice altceva mi se sugereaza sa fac.
• In legatura cu titlul: oare cit timp SH-urile or sa mai afiseze "Am primit marfa noua!" cind ele primesc doar marfa la mana a doua?
• Azi am avut un sentiment din categoria "How small can it get?". Am avut in mina un micro SD de 1 GB si am simtit ca stick-ul meu de tot atata e pur si simplu gigantic pe linga chestia aia subtire ca un ac.
• Sint curioasa pina unde vor merge "Politicile fara mila" de pe Blogurile Cotidianul. Confruntarile sint geniale, miscarea va fi una aducatoare de trafic, admiratie si spor si vor schimba cu siguranta ceva in jurnalismul de blog. Azi au fost peste 13.000 de vizualizari si 410 comentarii. Iar Ioan T. Morar e blogger adevarat, I like him :D

Am inchis pravalia. Deschidem iar miine, la 10.00.