Aho, Aho CNA de Anul Nou

Scrisoare catre Mos Craciun n-am timp sa scriu, instalatie la geam sa pun, nici atat, cadouri, vacanta, ceva, ceva suna cunoscut? Ei da! Am timp de teme, termina-s-ar odata! Din sarcinile mele pentru maine, raportul CNA, cu dragoste!
Preferata mea din raportul despre greselile gramaticale:

Sunt considerat un om care nu exista! (TVR 2)

Si mai sint vreo doua zile...

Leapsa, din nou

Cum spuneam si intr-un comentariu, cam multe lepse dom'le, cam multe :D Asta de acum, cu mandrie de la Anca este despre topul 3 personal al filmelor preferate in functie de coloana sonora.
Asaaaa, aici mai merge, cred ma pot hotari mai usor. Deci:

1. Pe locuuul unuuuuuu The Pianist. Da, va multumesc, excelent film!
   
2. Pe locuuuul dooooiii The Hours.
3. Pe locuuul treeeiiii, cu riscul de a repeta pe altii, Broken Flowers.

Bineinteles ca ar mai fi, dar nu mai am medalii. Cu ocazia acestui top mi-am adus aminte si de filme care mi-au omorat urechile desi ele sint geniale, cum ar fi Noaptea generalilor.
Tot cu ocazia acestui top mi-am dat seama ca n-am cui sa dau lepsele mai departe, ca n-am ramificatii destule. Incerc asa: Scrisisme, din nou si Catalin Larion.
A, inca o realizare: ar trebui sa fac o eticheta "auzit".

Leapsa in asteptare

Deci eu inca ma gandesc la muzica instrumentala ce-mi place si despre care trebuie sa expun aici ca am primit leapsa de la Ze Stipiuc, Andrei Stipiuc si trebuie, cum ar veni, sa raspund, dar, cum spuneam, inca ma gandesc :D Pana ma hotarasc (de fapt, pana gasesc vreo instrumentala) dau mai departe catre Sakura, Scrisisme si, cred eu, Silvia ar trebui sa mai primeasca leapsa asta inca o data ;))

Alte nelamuriri: Chiar vine Craciunul?
Ciocolata+Cappuccino (adica praf de la plic) + Lapte e o combinatie tare buna.
Postul trecut a fost postul cu numarul 50 si eu n-am sarbatorit. Si ce-mi mai plac mie numerele aniversare :D

Editare tarzie: Gata, m-am gandit, desi de hotarat nu m-am hotarat. Muzica instrumentala imi place cum canta urmatorii: Portishead, Yonderboi si Ernesto Cortazar, dar care e preferatul si, mai ales, care e melodia preferata ohohoooo. Nu stiu :D

Scrisoare catre blog. Cu noutati incluse

Draga blogule, sa stii ca te deschid zilnic si zilnic iti promit ca te innoiesc cu un text, cu o poza, cu ceva. Acum ca stii, ma simt mai bine.
Pentru moment vreau sa iti spun ca nu-mi gasesc cuvintele sa multumesc Primariei Iasi, E-On-ului sau cui mai trebuie ca au aprins beculetele din Copou azi dimineata, la ora 10 si nu ieri seara cand vroiam si eu sa le vad. Au dreptate, trebuie sa recunosc, se vad mult mai bine pe lumina.
Apoi, as mai vrea sa iti dezvalui urmatoarele:

52%How Addicted to Blogging Are You?
Ha! Ti-am zis eu ca sint o echilibrata doar, numai unii n-au vrut sa creada :D Mi-a placut testul asta, mai ales ultima intrebare: "When this quiz is over, do you plan on blogging about your blogging addiction?"
In cele din urma as vrea sa iti marturisesc ca nu inteleg ce se intampla prin oras cu atatia brazi, globuri, colinde pe la Universitate si alte cele ca eu nu simt deloc ca vine Craciunul.

Atat deocamdata,
Cu dragoste,
Autoarea, scriitoarea si sefa ta.

Alo? Internetul?

Internetul moare in 2010.

Nu stiu de ce, dar mi se pare amuzant ca articolul e incadrat la sectiunea Trend :D Si mai amuzant imi pare ca Cotidianul (haha!) are o sectiune Trend. Anyhow, oare murim sufocati de informatie?

Povesti de noapte buna

Ignorind gagiul de la intrare care avea papuci cu botul foarte ascutit, de lac si cu lantisor, am avut parte de intamplari si mai placute in mall, dupa cum urmeaza:
1. Mama care striga dupa baietelul ei nervos nevoie mare "Dobitocule, stai odata sa iti pun geaca!"
2. Un alt baietel, abia iesit de la Kid's Land care avea lipit pe spate un post-it pe care scria numele, numarul de telefon si ora la care sa fie luat. Ce trist, sa fii o eticheta...
3. Grupul foarte pestrit de "plini de aur la gat si pe dejte" care, abia iesiti de la Adidas isi scoteau hainele de prin sacose sa si le arate unii altora.
4. Fata de la Diverta care a zis ca nu stie cine-i Florin Lazarescu.

PIES: Punctul 4 nu este nici un fel de nimica, aluzie sau mai stiu eu ce cum ca ce naspa is oamenii care nu stiu cine-i Lazarescu, nici n-are (inca) asa de multe pentru care sa fie ultra cunoscut. E pentru oamenii care lucreaza in librarii si care ar trebui sa cunoasca marfa. Ca eu daca o sa lucrez intr-un magazin de peste, n-o sa zic omului ca nu stiu ce e ala sprot. Chiar ce e? :D

Din oglinda mintii mele

De ce-si face lumea blogg ? Din dorinta de comunicare, am inteles, dar oare sintem cu totii buni comunicatori ? Sa-i scuzam pe marii ziaristi carora nu le mai ajung toate paginile unui ziar ca sa se exprime. Restul nu au scuza mai buna decit narcisismul, le place sa se uite in oglinda mintilor lor si sa spuna : « mama, ce propozitie frumoasa am facut si azi ».

Hopaaa! Interesant, vezi Doamne, parca asa se zice cand n-ai o parere sau esti pur si simplu decent si nu vrei sa injuri, nu? Iaca ce frumos zice domnisoara, e o domnisoara, nu zic cine ca mi-e frica. Adica daca nu sintem mari ziaristi (cum se crede si ea, shht) sa avem si noi o scuza ca sintem prea plini de cuvinte, adica daca nu sintem dintr-astia cu pixul intr-o mana si reportofonul intr-alta, n-avem dom'le de ce sa ne facem "blogg". Decat din narcisism! Narcisistii de noi, nesimtiti care sintem si care ne iubim asa de mult propozitiile facute zilnic (si pozele as adauga eu, eu imi iubesc la nebunie pozele, ma uit la ele pe blogul meu narcisist de 10 ori pe zi). Ai auzit Anca? Esti o narcisista. Si tu Silvia, huooo, stergeti-va blogurile!

In incheiere, special pentru tine, fataaa, sa conjugam verbul "blog": eu blog, tu blog, ea bloggerita, noi bloggeri. Te-ai prins?

Din ciclul: Oana la microfon

Avantajul de a avea o sora bloghista

Printre multa salata de fructe, ras, putin fotbal cu o minge nu tocmai potrivita si mai ales cu un teren improvizat, teste de rezistenta si sacrificii intelectuale facute pentru "mezina casei", m-a lasat nemaipomenita asta de sor`mea sa scriu pe blogu' ei. Cica poti scrie despre orice, isn't that great?

Eu scriu numa' despre cat de bine e sa stai cu neamurile. Mancarea e garantata, ciocolata calda cu frisca iti sta in dreapta mouse-ului (sau in stanga, depinde) si pe deasupra mai vin si inaintea ta cand uiti sa pleci de la universitate inainte sa se faca noapte. In afara de asta cand esti plecat la maica'ta acasa dupa mancare si ceva "decontari" iti dau cu aspiratorul in camera (de sters praful inca n-am auzit, da' mai negociem, totul e relativ parca, sau mint astia de la facultatea unde invat eu?). Ca sa nu mai pomenesc de cinele luate in norocosul numar de 3. Totul e servit, te simti ca la bufet suedez si parca e si mai fain ca in cazul de fata iti permiti sa stai in pijama. Dar, pe langa toate aceste chestiuni trebuie mentionat si faptul ca stim sa ii cheltuim toti banii celui care ii are (in cazul de fata Simca sta cel mai bine). Insa, cum spunea cineva, who cares who: "Avantaj voua".

Asta-i primul episod dintr-o zi de luni care o sa ne faca saptamana mai buna. In cazul in care vreti sa primiti informatii suplimentare, va asteptam direct la domiciliu, numai ca eu nu v-as sugera cu taxiul ca is imputiti rau astia.

Punct :D

* cel mai mult imi place noul termen "bloghista" =))

Vine iarna, bine-mi pare, am nevoie de fulare!

Sa stiti ca mama mea impleteste fulare si caciuli foarte frumoase, cu modele ubercool si de toate culorile. It's not like I'm advertising overhere :D

"Bloggers, the new heralds of free expression"

Acu' 20 de minute
In timp ce pe posturile romanesti orice era mai important numai starea de urgenta si violenta din Pakistan nu, CNN cita bloguri si bloggeri care dezbateau aprig subiectul cat reporterii speciali probabil ca inca isi pregateau microfoanele sa intre in emisie. Bloggerii astia, ntz, ntz!
A, si ce auzeam anul trecut pe la scoala, de la unii colegi, de la unii profesori? "Ce prostie mai e si asta, blogul? N-o sa tina mult." Permiteti sa rad!

Cum sa te dezbraci de pene (pe scurt)

"Esti o fata de pe Terra si obiectul tau cel mai de pret este mouse-ul cu care citesti bloguri." :D True, I say! Dar imi mai plac si filmele si mancarea si cumparaturile, pixurile, cartile, cutiutele, ordinea, soarele si recordul absolut l-am stabilit cand m-am trezit la 10.48, sambata care a trecut. Adica totusi... ;))

Orar/Antiorar

Cu atentie, va rog! In ce directie valseaza suava printesa, orar sau antiorar (trigonometric pentru politehnisti :D)? Daca raspundeti, va zic un secret! (Really!)

Coerent or not coerent

Radio Guerilla, azi, dimineata, ploaie, publicitate:

"Ulei (nu mai stiu de care si oricum nu faceam reclama) la numai 3,62 lei, doar la Real! Nu rata, in limita stocului disponibil! Vino cand vrei tu!"

Daca vin peste 4 saptamani, il ratez? Dar inainte de Craciun, cand e imbulzeala numai buna si nevoia de ulei pentru carnati mai mare? Tre' sa fie generos stocul asta disponibil de nici nu trebuie sa il ratam, dar putem sa venim si cand vrem noi.

Tea can do that

Si budinca de vanilie, ciocolata sau caramel, bineinteles! :D Ceva numai bun de savurat poate fi o binecuvantare duminica cand ploua (aham!). Eating is just great, I'll keep on saying that.

PS: stie cineva pe cine trebuie sa dam in judecata pentru ca Manhattan-ul din Tudor a murit?

Ileana Lazariuc se desparte de Ion Ion din cauza lui Mutu care si-a luat mobil nou de Craciun

1. Reading Silmarillion by J.R.R. Tolkien is quite relaxing, quite plottering, quite awesome and oh, so cool. A few rows every day and you'll dream of Iluvatar's Kids, magic, mistery and funny elves every night :).

2. "Cartile astea au preturi prohibitive!" Da, chiar asa, de ce toate cartile pe care vrei (da' numai alea pe care le vrei) sa ti le cumperi is mai mult de 35 ron? (impresia de azi, din Diverta, cand am constatat ca o sa mor fara sa citesc o gramada de carti din cauza de pret exagerat).

3. Is confuza si socata, dar cel mai mult socata! La Bamboo erau reni in geam, globuri la intrarea in magazin si caciuli de Mos Craciun pe rafturi. Ii octombrie, nu? Adica octombrie, inca se mai face zacusca, nu-i inca vremea de carnati, nu?

4. Acesta este un model de titlu Cassa Loco: nu are nici o legatura cu continutul articolului tau, dar iti asigura mult mai multi vizitatori, eventual si cititori din cauza cuvintelor cheie care e doar unul mai important si anume Ileana Lazariuc. Chestie probata si argumentata de cifre. Ce ziceam, ca am vazut numai carti scumpe in Diverta? Da, da, "Sexul vinde" de cineva era una dintre ele.

Va multumesc!

A sti sa razi

Florent Pagny - Savoir Aimer



Atentie la semne! Logice, nu?

Acu' 300 de ani

Avem o fasie de plaja si o palma de pamant fertil. Avem si tutorialele parcurse. Design ubercool inclus. Cred ca se poate incepe constructia orasului, nu?

PS: ar trebui sa fac un nou label pentru jocuri? :D

Buna dimineata noapte!

Hauleu, ca muuult timp a mai trecut maica! Gata, ne-am conectat cu tehnologia, net iaste la casa omului, cu cablu, cu modem, cu scandal si cu toate cele, asa ca sa nu mai zabovim, ci sa dam drumul la texte ca noua la curs ne zice ca blogging-ul e o adevarata pofesiune.

Incepem (hmm, eu sint una sau sint doua?) scurt cu noul job inventat de Oana, cel de prelector, un fel de rector asistent, cam ca un conferentiar asa, dar poate mai jos, poate ca un fel de pre-ministru, dar nu am hotarat deocamdata cum se accentueaza. Inca nu i-am identificat atributiile, asteptam sugestii :D

2, ca 1 era treaba de mai sus, e urmatoarea situatie de acum o zi: o fata de 18-19-maxim 20 de ani intr-o farmacie zice: "mi-au iesit niste chestii pe maini si as vrea o chestie ca sa imi treaca". Mda :|

Un roman bun si alte cele

"Deodata, insa, in orele timpurii ale unei dimineti de noiembrie, o dimineata de duminica, niste sunete neobisnuite au incalcat zgomotele firesti ale noptii in Holcomb - chelalaielile isterice ale coyotilor, fosnetul uscat al stirului maturat de vant, fluieraturile mai intai puternice apoi din ce in ce mai slabe ale locomotivelor. In acel moment nici o fiinta din Holcomb-ul adormit nu le-a auzit - patru focuri de arma care, la un loc, au pus capat la sase vieti omenesti." (Prezentare si traducere de Const. Popescu, 1968)

Dupa ce am terminat de citit cele aproape 500 de pagini m-am intrebat mai multe lucruri. M-am intrebat ce e mai bine sa faci mai intai: sa urmaresti filmul sau sa citesti cartea dupa care a fost facut? M-am mai intrebat cat de departe poate merge un scriitor pentru romanul lui (5 ani chinuitori, fizic si psihic, de ancheta, studii de legislatie si patologie criminala, mii de pagini de insemnari, lungi discutii purtate in celule cu criminalii, asistarea la executie) si m-am intrebat de ce nu am citit mai repede Cu sange rece de Truman Capote :D Raspunsurile au fost unul: non-fictiunea poate fi foarte captivanta, poate mai captivanta decat fictiunea si nu este numai pntru istorici, scribi si jurnalisti. Ca, apropo, Capote a fost si mare jurnalist prin New York, asa, dar noua nu ne spune asta la scoala. Pe noi ne invata de aia de la BBC, de Nistorescu si Tatulici si alti asemenea ziaristi talentati.

Fraze ubercool auzite ieri

Omul nu evolueaza, omul se dumireste.

Nu stiu sa fac Machiatto, sint noua aici.

Din pacate nu cunosc numele autorilor. Autorilor,da? N-ar fi putut sa zica acelasi om si prima si a doua treaba :D

What can a 7 year old teach you

Ca nu trebuie sa iti fie frica de nimic si de nimeni, nici macar de intuneric.
Ca daca ai trecut in clasa a doua poti sa ai cat de cat grija de tine.
Ca "s" e cea mai frumoasa litera pentru ca se incovoaie si serpuieste.
Ca "Playboy ist so eine neue mode in Deutschland".
Ca la scoala e distractiv.
Ca Cola (that's right) nu e buna, dar ca uneori, poate la petreceri poti bea o inghititura.
Ca poti sta doar in chiloti prin casa daca ti-e cald.
Ca paianjenii pot fi animale de casa si de companie.
Ca lumea e mai mult decat ce vedem noi, astia ocupati cu viata de oameni mari.

Copiii de azi

Bruno are 15 ani. Sau 16. Vorbeste stalcit romaneste, dar stie istoria tarii noastre mai bine decat am s-o stiu eu vreodata. Are pe mp3-ul lui cool si Philips melodii rusesti comuniste. Pentru ca e comunist si el. Ca sa aiba prieteni in Italia. Daca nu crezi in ceva, nu apartii nici unui grup. I rest my case.

Good days

Pina in urma cu o luna foloseam calculatorul/laptopul zilnic si cu aceeasi periodicitate citeam cateva bloguri, uneori mai multe :D Aproape la fel de des scriam. Acum se incheie o saptamana de cand n-am atins tastele si inainte de asta mai stateam fata in fata cu monitorul o data sau de doua ori pe saptamana. Da, sint la Falticeni, doh, din prima fraza se intelege. Dar nu pentru ca sint acasa, acasa numarul 1 vreau sa zic. Hmm, writing is a great thing for me, but greater things have happened :) Imi amintesc ca acum un an scriam la doua-trei zile si imi parea rau daca trecea o saptamana fara sa fi incropit cateva fraze. Apoi n-am mai scris deloc si apoi a aparut blogul (hey you, multumesc pentru cadou pe aceasta cale). Si desi pe blog nu chiar scriu nu cred ca as mai putea renunta la el pentru ca s-ar putea sa ramana singura mea legatura cu scrisul.

PS: Cum sa scrii cand razi si te simti asa de bine si mergi prin locuri unde e liniste ca nicaieri cu oameni pe care ii iubesti si unde este un balansoar facut dupa proiect dom'le? Nu scrii pentru ca atunci ai de facut poze :)

Despre Caragiale si caise

Wakefield devine... deranjanta, cred, sau am eu o problema... Oricum, merge greu cartea, cum am mai spus si cred ca are de facut ori cu americanii, ori cu faptul ca m-am cam saturat de citit carti despre cum totul o ia la vale, negri care jefuiesc, lesbiene, nunti intre homosexuali, oameni care nu gasesc fericirea and whatever. Am retinut ceva mai mult din roman decat insiruirea de mai sus, dar cred, si ma tem daca e asa, ca din cartea asta nu voi ramane cu prea multe. Orice ar fi fost, eu si Wakefield nu ne-am potrivit si imi pare rau pentru ca imi place cum scrie Codrescu si imi place la nebunie ce portret i-a facut Diavolului. Speranta moare ultima si 100 de pagini cate mai am are a long way to go :) Anyhow, in pauzele de Wakefield am citit o alta cartulie pe care am pescuit-o de la cea mai simpatica librarie din oras (La belle epoque, pentru cunoscatori) doar asa, fara sa ma uit dupa un nume (e de Ioana Parvulescu si pe moment nu imi aduceam aminte de ea si ca o stiu din Romania Literara), dupa coperta cum mai fac uneori sau dupa referintele de pe spate. Se cheama In tara Miticilor. De sapte ori Caragiale si mi-a destins cele cateva ore cat a durat sa o citesc. Nu prea inteleg ce a vrut ea sa faca sau sa demonstreze cu eseul asta in care vorbeste nefavorabil de nenea Iancu, iar la final spune cat de mult il adora, dar pe mine m-a distrat si mi-a amintit de ce imi place Caragiale. Oricat de out of fashion ar parea.

PS: cel mai bine se citeste o carte mancand prajitura cu caise coapte bine al carei miros sa te trezeasca dupa-amiaza.
PPS: asta e postul cu numarul 30. Isn't that a cool number?
PS3: " Tot ce exista in tara lui Mitica e pe masura numelui sau, adica diminutivat. Este o lume in care nu se petrec drame, ci dramolete, unde nu exista Binele, dar totul se obtine cu binisorul, unde multe rele mici te impiedica sa vezi vreun Rau mare."

"D-ta intelegi ca nu mai merge cu vechea sistema: Romanul sa se nasca bursier, sa traiasca functionar si sa moara pensionar..." (Greu, de azi pe maine... sau Unchiul si nepotul)

This part of Bucharest

...the beginning of all

...myep, short on space, I guess

...cool flowers, oh, and the deer too

...yes, the euroflag, our euroobsession


...owls, Antipa style

...we present you Andreuca, the crazy friend and guide

We coomeeee oneeee!

Da, da, stiu ca e redundant, ca Sister Bliss si-a strans de mult clapele, ca Maxi Jazz a ajuns deja acasa si ca s-a terminat si curatenia si s-au strans si scenele, da' trenul meu abia acum s-a intors acasa. A fost incredibil si nu ma intereseaza ca nu spun nimic nou si original. Noi am sarit si am batut din palme tot timpul si-am ascultat Faithless altfel decat la casti. Ne-am ales cu febra musculara, dar si cu albumele Yonderboi pe care nu il stiam si rau am mai facut. Hooverphonic were ubercool too, au cantat de 10, pe Suie Paparude nu prea i-am ascultat ca abia ajunsesem :D


A fost macel, nu-i asa Giurgia? ;) De eram si noi jurnalisti cu acreditari...

Da, citesc, da

Am dormit mai intai cateva zile ca sa uit ca a fost cel mai greu, adica obositor, an de facultate. Voi scrie mai des pe blog, da, asa cum am zis si... tanaaa... si... suspans... voi mai face ceva vara asta (oare ce?) despre care aproape uitasem cu ce se mananca (sau bea, ca e prea cald): voi citi! Yahoooooo, Goooogle si ce alte exclamari mai exista pe lumea asta. Voi citi carti (carti, da? carti bune, nu documentari pentru stiri) si voi citi mesaje. Am inceput in felul urmator: 1. cele mai de intrat in istorie sms-uri, in numar de 45, la care am ras mai ceva ca prima data cand le-am primit si 2. Wakefield (da, Anca, da :D) care e la fel de amuzant si care sigur o sa-mi placa. Sa purcedem!

Din gandirea Andresciana

1. "Da' de ce nu esti suparata?"
2. "Cum poti sa bei fara sa te uiti ce e inauntru (nr in paharele de pepsi de la KFC)? Pot sa fie tot felul de chestii in astea." Hmm, suc si gheata?

Flori la geam

Am mai vazut portocalii, galbene, cu rate sau gaste sau ce or fi ele, cu niste scafandri, dar cu flori asa de cute e primul pe care il vad in Iasi. Cand o sa fie toate blocurile de la noi asa?

El labirinto del Fauno

Din categoria "Chestii care iti demonstreaza ca ai prejudecati", El labirinto del Fauno (sau Pan's Labyrinth desi cred ca Pan nu e chiar tot aia cu un fauno), un film despre care n-am vrut sa cred ca nu e american la cat de bine e realizat si la cat de interesanta e povestea. A fairytale for parents pentru ca nu e chiar basm de adormit copiii, cu zane si monstri, e un amestec genial de istorie (actiunea se petrece in Spania fascista a anului 1944), fantasy, suspans, drama si momente care te fac sa zambesti aducandu-ti aminte de copilarie.
E facut cu dragoste da, de un mexican, Guillermo del Toro, (are vreo legatura cu Benisio del Toro oare?) si a castigat 3 Oscaruri, pe buna dreptate.

"Pan: A long time ago, in the underground realm, where there are no lies or pain, there lived a Princess who dreamed of the human world. She dreamed of blue skies, soft breeze, and sunshine. One day, eluding her keepers, the Princess escaped. Once outside, the brightness blinded her and erased every trace of the past from her memory. She forgot who she was and where she came from. Her body suffered cold, sickness, and pain. Eventually, she died. However, her father, the King, always knew that the Princess' soul would return, perhaps in another body, in another place, at another time. And he would wait for her, until he drew his last breath, until the world stopped turning... "

2 filme ubercool, unul nu si o concluzie

Hmm, imi place Woody Allen, imi plac si multe dintre filmele lui, au replici geniale, dar oare de ce mi-am irosit timpul uitandu-ma la Deconstruting Harry? Nu detaliez, tot ce am inteles e ca scriitorul Harry, interpretat de Allen, vrea sa o faca cu toate femeile pe care le intalneste pe strada, in magazin, langa magazin etcetera. In schimb, nu inteleg cu ce (si mai ales de ce?) mi-am irosit timpul pana acum si n-am vazut mai devreme I am Sam si Kramer vs. Kramer. In I am Sam o sa gasiti bucati din Kramer contra Kramer, pe Sean Penn (Sam) jucand extraordinar si pe Dakota Fanning (Lucy, fetita lui Sam) jucand si mai extraordinar (yeah, am plans). Kramer vs. Kramer mi-a aratat o Meryl Streep foarte tanara (doh, filmul e din '79) si ce inseamna sa divortezi. Above all, astea doua filme m-au facut sa ma intreb daca le-am zis vreodata alor mei ca ii iubesc. Si cum nu imi amintesc.... va iubesc crizatilor!


"Sam: OK, remember when Paul McCarthney wrote the song "Michelle" and then he only wrote the first part, Annie said. And then he gave that part to John Lennon, and he wrote the part that said, "I love you, I love you, I love you." And Annie said that it wouldn't have been the same song without that... and that's why the whole world cried when the Beatles broke up on April 10, 1970.
[takes a moment]
Sam: I love you Lucy... like in the song."

Balcon de mama priceputa

Muti, cand trag in poza si celelalte flori (ca ai muuulte si noua ne place :D) le arat aicea sa le vada lumea. Si asta din urma e cactus, da? Da' nu arata ca un nufar?

PS: nu, n-ar merge nici o tigara in balcon, vrei sa moara florile?

Desene pe asfalt, La Multi Ani, da , sigur!

In our world, malaria kills a child every 30 seconds. Eleven million children die every year of malnutrition. In our world, 15 million children have been orphaned by AIDS. Thirty-thousand children die on preventable causes every day. In our world, two million children are working in the sex trade this month.

To All New Arrivals
We love you,
We would die for you,
Kill for you...

Welcome!

To All New Arrivals
We love you,
We would die for you,
Kill for you...

You're welcome, welcome, welcome!

If there's a god,
Be aware!
I'm a man
newly made.
My son lies here
And only of him
Am I afraid
As I gaze into that face,
I perceive that which is true,
I created him
And we created you
In his image.

To All New Arrivals
We love you,
We would die for you,
Kill for you,

Welcome!

And I never knew love like this...

To All New Arrivals
We love you,
We would die for you,
Kill for you...

Welcome!

To All New Arrivals
We love you,
We would die for you,
Kill for you...

(Faithless - To All New Arrivals)

In Falticeni au ramas de ieri desene pe asfalt si zambete pe buze. Citez: "Pentru copiii care vand flori la colt a fost Ziua Copilului?"

Blonda si hartia igienica

Mi-am inceput dimineata cu nelamuriri, noroc ca a deschis Andreea televizorul, altfel dimineata mea de marti ramanea linistita, multumesc Andreea. Asadar, lamuriti-mi nelamurirea si explicati-mi si mie de ce alearga Cristina Rus (am zis bine?) printr-un supermarket, in noul ei (sau ultimul, nu sint la curent) videoclip printre baxuri de hartie igienica azvarlite brutal pe jos si infatisandu-mi mie toate pachetele de Dero Surf? Si mai ales de ce face asta cantand ceva de genul "de m-ai intrebaaa... ti-as spuneee..."?

Bubo Bubo

Is ciudate si le sint atribuite tot felul de puteri sumbre. Scot sunete lugubre, ca niste vaiete, au ochii ficsi si vad numai in alb si negru. Is mesageri divini, simbolul intelepciunii sau al artelor (in mitologia greaca), mascote (a universitatii si a cafenelei Sage), pasari funerare sau simbol al imbecilitatii in Finlanda. Traiesc singure. In seara asta, insa doua, una maro si una alb-galbuie se urmareau prin parcul din fata Teatrului National total neinteresate de raliul care se pregatea pe Stefan. Pe urma au zburat mai la inaltime si s-au asezat pe aceeasi creanga, dar au lasat in urma lor cateva pene. Una e intr-un portofel.

PS 1: sint in parcul de la Teatru broaste, crabi sau rozatoare?
PS 2: cea mai cunoscuta bufnita din Romania e bufnita mare, numita stiintific bubo bubo.

Din gandirea Andresciana 2

"Vreau sa pun perdeaua la geam, asa, ca o sita, ca sa nu intre in casa tantari, barzauni, mate, caini, jderi, manelisti..." =))

PS: Trebuie musai sa fac o eticheta speciala pentru gandirea andresciana.

Mai mult decat referendum

Deci am fost la vot, deci votul meu a contat. Am mai si incercat sa ii determin pe altii (a se vedea mai jos). Da, incep sa simt ca is cetatean...

silvia bogdan (5/19/2007 15:44:04): vot? nea
sim filip (5/19/2007 15:44:24): haidi uai
sim filip (5/19/2007 15:44:49): stii ce cool e sa aduni autocolante pe buletin?

silvia bogdan (5/19/2007 15:47:16): da' chiar ca-mi vine sa ma cac pe dreptul meu de a vota
sim filip (5/19/2007 15:47:44): bun, da' sa nu te aud pe urma ca traim intr-o tara de cacat
sim filip (5/19/2007 15:47:47): :))
silvia bogdan (5/19/2007 15:47:49): :))

Nici un efort Silvia, cu placere! :D

PS: Nu pot sa te cenzurez, nu abuzez de libertatea ta de exprimare.

Din gandirea Andresciana

"Eu pot sa fac o poezie numai din versuri!" :)) Oh boy, it was a fun night!

Lenny Kravitz, varianta arici de ciocolata

Revin din indelungata mea absenta blogosferica plina de energie si de ciocolata. Ca multa ciocolata a mai avut ariciul asta, l-am mancat in doua transe. Culmea, n-a fost deloc intepator, poate doar la pret, 6 lei si ceva (oare de asta era gol de fiecare data cand m-am dus la Bianca?). A se intelege ca e o calduroasa recomandare chiar daca ne-am saturat de caldura si pe vremea asta merge numai inghetata.

"Sint diferite tipuri de femei, Augustine..."

Pierrette: Everyone knows you sleep around.
Louise: You know, since we sleep with the same ones, let me explain the bribe. I overheard you say to Monsieur, "Give me the money or you'll die."
Pierrette: No I said, "I'll die."
Louise: No, "You'll die."
Pierrette: My poor Louise! Your word is no good, you're just a maid.
Louise: Nor is yours. You're just a whore.
Pierrette: Which I prefer.

Catherine: Suzon, I forgot one thing. I heard a strange sound. I looked through Augustine's keyhole, and I saw her standing at the mirror with something shiny. I thought nothing of it, but now I'm sure she was sharpening a knife!
Augustine: You liar! I was holding my mother-of-pearl comb and cleaning it.
Gaby: At 3:00 am?
Augustine: Combs never sleep!

Suzon: Didn't you say you saw no-one?
Augustine: I forgot. I went for a drink.
Gaby: Or a prowl around Marcel's room! What happened?
Catherine: You'd know if you still slept with Dad.
Gaby: I'm being judged by my own child!
Pierrette: That's why I never had any.
Gaby: Just admit no man ever asked you to.

Sa traiesti intr-o casa plina de femei poate fi ucigator. Si nu vorbim dragut, Marcel chiar moare :D Dar ce importanta are crima cand farmecul feminin e ametitor, dialogul e de un umor ascutit si Catherine Deneuve joaca asa de bine? Sa nu mai zic de "iesirile" lui Augustine, cea mai cool si mai bine dezvaluita dintre cele 8 nebune. Mai ales ca are taricardie, dupa cum ii zicea ea.

8 femmes (2002), Francois Ozon, 23 de nominalizari si aproape toate categoriile de la Berlin Bear castigate.

Mai multe cifre si un vapor

Azi, in masina, m-am simtit ca in avion. Si nu era decat un Cielo si sentimentul ala de avion l-am avut pe "soseaua mortii". M-am gandit atunci ca mi-e cam teama cand trec prin zona si ca accidente aviatice se produc mult mai putine in comparatie cu accidentele rutiere. Pe urma varul meu a deschis radioul si o doamna zicea cu spor despre o emisiune de pe Discovery: "Va rugam puneti-va centurile de siguranta! Avem o mica problema, ni s-au ars toate cele 4 motoare, dar incercam sa remediem situatia. Aveti nesansa sa fiti unul din cele 11 milioane. Accidentele aviatice se produc rar? 7 cazuri nesolutionate, luni, la 22."
A fost cald si vreo 5 radare pe drum. In Falticeni nici o femeie nu fumeaza pe strada si e o patiserie noua. O sa plecam in vacanta cu vaporul inainte sa faca astia de la Discovery vreo emisiune.

Aham

"Greseala e ca alcoolul: devii foarte repede constient ca ai mers prea departe, dar in loc sa ai intelepciunea de a te opri pentru a limita daunele, un soi de furie, a carei origine e straina betiei, te obliga sa continui. Aceasta furie, oricat de bizar ar parea, s-ar putea numi orgoliu: orgoliul de a sustine sus si tare ca, impotriva tuturor evidentelor, aveai dreptate sa bei si aveai dreptate sa gresesti. Persistenta in greseala sau in alcool dobandeste atunci o valoare de argument, de sfidare a logicii: daca ma incapatanez, e fiindca am dreptate, orice ar putea gandi cineva."

Amelie Nothomb, "Sabotaj din iubire"

Din ciclul "Hai sa economisim cerneala"

Important este ca e lipit cu o tona banda adeziva (de cand am vazut pe etichetele de la Diverta "banda adeziva" nu mai folosesc cuvantul scoci) pe un copac. Ce poate fi mai reprezentativ pentru un Festival al Pamantului decat un arbore falnic din Parcul Copou?
A se remarca inghesuiala din coltul partenerilor media.

O treaba de culturi si iaurturi

Dupa ce am mancat iaurt cu culturi selectionate (nu intrebati, asa scrie pe cutie, luati-va un Milli si cercetati) am mancat iaurt cu culturi biograde (beats me, asa au zis aia de la Zott). M-as fi gandit de doua ori inainte sa cumpar si sa mananc ceva cu nume atat de stiintific, dar eu ma uit mai intai la fructele desenate pe cutie si dupa ce inghit si ultima lingura citesc ingredientele si, eventual, termenul de garantie (note to self: nu te mai intreba de ce iti apar bubite).
Nelamurirea mea: ala de la Milli e mult mai bun, ala de la Zott nu e, dar asta din urma m-a enervat si din cauza ca pe cutie erau desenate banane si lamai, iar de lamai nici pomeneala in iaurt plus ca scria ca are bucati extra mari de fructe si n-avea. Dar, totusi, or fi avand culturile selectionate ceva in plus fata de culturile biograde?

Toscana din Manhattan

Bineinteles ca s-au terminat bateriile exact atunci si bineinteles ca nu am gasit altundeva vreo poza sa arat si eu lumii ce mananc prin restaurantele Iasului. Si bineinteles ca nu trebuia sa cred ca daca imi comand ulcior toscan chiar o sa primesc un ulcior... Dar sint bune si vasele yena, cu atat mai bune cu cat chestiile din ele iti ajung la inima inainte de a ajunge in stomac.
Nici ca puteam manca mai bine in Romania mancare italieneasca decat intr-un loc cu nume american. Multiculturalizare dom'le, asta e! Dar n-am ce-i face, in Manhattan se gateste prea gustos, iar chelnerita aia blonda care nu stiu cum se face ca numai ea ne-a servit pina acum recomanda combinatii prea delicioase. Ii multumesc pe aceasta cale pentru ca mi-a zis ce fel de salata sa imi iau (salut, cand e tura ta?). Salata ca salata, dar ulciorul... mama mia, alla Toscana de-a dreptul. Oricare ar fi fost ala care a zis ca bucataria toscana e suficient de sobra, dar simpla si preparata cu maiestrie si pasiune a avut mare dreptate. Cred ca mai ales pasiune a avut mancarea mea cum cu multa pasiune isi fac treaba si oamenii de acolo.
Mmm, dar pieptul de pui, sunca, sosul, cartofii pargaliti, mozarella, mararul, legumele, condimentele cat de sofisticat mai erau combinate. Si consistent! Si nici n-am obosit in timp ce mancam (da, stiu, halal gurmanda), dar cum altfel sa fie mancarea italieneasca daca nu usoara? Chianti sau Montepulciano mai lipseau si as fi zis ca-s in tinutul insorit al poeziei lui Dante.

Aroma de quark

Daca stia cineva ca este de cumparat quark oriunde in Iasi si mie nu mi-a spus... apai, mersi frumos! Deci da, am aflat si eu de unde poti achizitiona quark in cetate sau, ma rog, is prima criptoieseanca care (na, ce frumos suna) a descoperit minunea. Asadar, in Iasi poti cumpara quark (stiu ca ati zis deja de 10 ori "ce pana mea e quark?" :D) de la niste nemti, de undeva de prin Nicolina, chiar nu vreau sa fac reclama, incepe cu kauf si se termina cu land, deci de acolo. Este ieftin ca toate de prin magazin, eu mi-am luat cu musli, dar am vazut si cu fructe si simplu. Si nu, nu e iaurt si nici programul ala cu care pagineaza ziaristii si poate o sa-l invatam si noi la scoala. Quark-ul, doamnelor si domnilor, este o branza de origine germana, are textura untoasa si e dulce si fina si, cel mai important, este foarte fara calorii (nu stiu exact cifrele, o sa ma interesez pentru doamne). Lasati Activia, mergeti de cumparati minunatia asta cu nume pompos.

PS: cu ocazia asta am aflat ca si cuarcii (constituentii nucleonilor) aia de stiam eu de ei de la fizica au aroma.

Young at heart

Zic astia ca sint Alice in Tara Minunilor :D O fi? Va rog, nu va sfiiti, cercetati ce carte sinteti. A very sophisticated quizz, they say. Luati de aici.

All good things come to an end

De ce is vacantele asa de scurte? Goodbye Falticeni, hello Iasi! Clicking season begins, oh, ce fericita sint :(

PS: Bineinteles ca nu se putea sfarsi totul fara un super drum cu maxi taxi al carui sofer sa nu fie niciodata vinovat ca nu se calatoreste in conditii decente (minime). But as the chief penguin said... sweat and sardines boys!

Paste imbelsugat!

Fie ca...

...lumina Invierii sa va patrunda in suflete si in inimi si in minti si sa nu trimiteti mesaje de Paste care sa inceapa cu "fie ca". Eu am inceput sa primesc inca de ieri (nu mai zic ca era abia miercuri si mesajele ar trebui sa se trimita de pe la o Sambata Mare, asa...), din fericire erau clasicele "sarbatori fericite" sau asa-zisele originale "sarbautori fericite". Presimt ca voi mai primi dintr-acestea, e ok, e bine si astea, dar fara "fie ca" asa cum au fost anul trecut. Pentru exemplificare, cazul din 2006, memorat pentru vesnicie de J-Log.

Sms la indigo
April 24, 2006


La inceput a fost unul. Un singur sms. Primit in Vinerea Mare, ziua de dupa Joia Mare, Joia Meciului Erei Glaciare-Forta Faurei. Un sms care imi dorea un Paste linistit si atat. Ce frumooos, am zis, si simteam deja cum ma cuprind primavara si spiritul sarbatoricesc. Am raspuns sms-ului.

A doua zi a inceput tot cu unul. Un singur sms. Primit de dimineata, cam nedrept de dimineata, dar am zis ca e Sambata Mare si ca ar fi pacat. Sms-ul asta imi dorea Paste fericit si lumina in suflet. N-am avut cum sa nu raspund sms-ului. N-am avut cum sa nu raspund nici celui de-al treilea sms pentru ca venea de la matusa’mea.

De la sms-ul cu numarul patru m-am cam enervat. Cu exceptia citorva care imi doreau multa ciorba radauteana de Paste, sa pasc in turma ca singura ar putea fi periculos si sarbatori energice, restul de 27 de mesaje (proaspat numarate) au fost din categoria ‘fie ca’+ ‘Hristos a inviat !’, cum ar veni ‘clasice’.

Oamenii, bine intentionati de altfel si le multumesc pe aceasta cale, au asternut pe display-ul telefonului termenii ‘fie ca’, urmati de unul sau mai multi din termenii ‘lumina in’, ‘liniste sufleteasca’, ‘sfintele sarbatori’, ‘alaturi de cei dragi’ si au facut o urare de Paste. La limita imginatiei, dar n-ai cum sa te superi pe un sms, pentru ca un sms e duios, mai ales daca e trimis de sarbatori.

N-ai cum sa te necajesti ca primesti acelasi sms pe care l-au mai primit inca 600 sute de oameni sau ca e ales la intamplare dintre cele nenumarate mass-uri primite pe Messenger. Te poti enerva, eventual, pe cel care a inventat aceste agresiuni pentru creier.

Dar asta dupa ce ai raspuns celor 27 de mesaje tot cu un textulet blasfemitor pentru orice om cu imaginatie.

Sper sa nu fie si un caz 2007. Cat despre urarile mele, ne auzim sambata.

Acum chiar incep jocurile

Ca sa nu ma mai intrebe nimeni, adica o singura persoana, de ce mi-am facut blog daca nu scriu, sa se consemneze ca am vrut sa se termine mai intai schimbarea la fata a prezentului blog, sper ca nu va deranjeaza repetitia cuvantului "blog", care blog si-a schimbat look-ul ieri, deci azi voi posta cu succes pe, ati ghicit, blog. Am zis!

Sa inceapa jocurile!

Mwahahhaaa! Declar blogul deschis cu acest prim post (ignorati-l pe cel dinainte). Prima intrare pe 1 aprilie... Hmm, 1 aprilie :D
I hope it will be a nice ride!

Sprechen Sie romana? (Calatorie in 5 paragrafe)

Trenul

La inceput a fost trenul. De fapt, la inceput a fost cuvantul, dar primul cuvant putea fi si tren, este? Despre tren, nimic interesant: era renovat, era Rapid, era curat, era cu copii in compartiment, era noapte. Nimic de care sa te legi. Trist. Mai apoi a fost Bucurestiul dimineata la ora 6. Ceea ce va doresc si dumneavoastra din tot sufletul.

Dan Diaconescu in direct

A urmat aeroportul Otopeni. Adica Henri Coanda. Ca asa au zis ai mei, sa iau avionul, sa nu imi fie frica de atentate. Probabil vroiau iar sa scape de unul dintre noi...

Pentru ca suna mai frantuzesc de felul lui, la Henri Coanda, pentru o ora de odihna a masinii proprii si personale in parcarea perfect normala si romaneasca esti taxat cu 5 lei. Care nu stai numai o ora in aeroport nici daca omori pe cineva. Dupa asta a fost controlul: rapid si eficient, fara intrebari. Draguti s-au mai facut romanii, sa tot pleci din tara. Au urmat asteptarea, cafeaua, duty-free-urile si Dan Diaconescu. D. D. se plimba senzational prin aeroport cu viteza constanta, aerul conditionat batandu-i din fata cu o forta rezonabila. Isi ducea nemaipomenit geanta Louis Vuiton pe umarul drept. De necrezut a fost momentul in care s-a indreptat spre poarta 6.

Avionul

Apoi a fost, si anume, avionul, din pacate cu un steward gras, din fericire si cu doua stewardese ochioase sa mearga si domnilor omleta pe gat. Numai castile nu mergeau, in rest Boeing de la mama lui, chiar mai bine intretinut decat isi are Taromul faima.

Lumea prin hublou

La mijloc au fost instructiunile de folosire a vestei de salvare care nu te lasa sa vezi cum te desprinzi de sol dom’le, nu te lasa! Putin mai incolo de mijloc au fost 5000 de metri altitudine, 6000 de metri, 8000 de metri, 9500 de metri, 10000 de metri si 853 de km/h. Sus tata, sus de tot! Si noros, as putea spune. Gata, lumea-i numai niste punctulete. Si cred ca asta inseamna sa plutesti...

Masina

La final au fost: pierderea cu succes a bagajelor, prea multe usi, prea multe etaje si prea multe cuvinte in nemteste. La care s-a adaugat un accident pe autostrada, deci un blocaj rutier.

Va multumim ca ati calatorit cu noi!