Şi cînd vroiam eu să scriu despre răceala mea scăldată-n ceai (a first, ceaiul de ceapă, experienţă deosebită şi irepetabilă), despre clementine şi despre baxul (=8 pachete) de şerveţele consumate în 3 zile, iaca mă provoacă Silvia cu o leapşă.
M-am gîndit eu chiar de mai demult că s-ar putea să am pe mp3 acelaşi playlist de vreo 2 ani încoace şi acum chiar trebuie să verific şi să văd ce conţine player-ul meu care m-a însoţit în atîtea locuri şi a supravieţuit atacurilor cu cafea şi ciocolată topită de căldura verii în ghiozdan.
Din toată varza de 1 giga am selectat (doar n-o să scriu toate piesele):
Moby - ultimul album, Wait for me
Coldplay - ultimul album, Viva la vida
David Gray - nişte piese de pe ultimul album, Draw the line
Depeche Mode - Free love
Serart - Narina
Amy McDonald - This is the life
Counting Crows - Colorblind
Yonderboy - nişte piese de pe nişte albume: Love hides, People always talk about the weather, dintr-astea
Agua de Annique - penultimul album, Pure air
Interviul cu Oltiţa Cîntec :D
Emiliana Torrini - nişte piese de pe nişte albume
Royksopp - What else is there
Nick Cave - Right out of your hand
Nick Cave - Abbatoir Blues
Unkle - Burn my shadow
Unkle - Broken
Florent Pagny - nişte piese de pe nişte albume
Schiller - Sehnsucht
Frankie goes to Hollywood - The power of love
La cerere, pot face un efort să le pun pe toate. Îmi admir şi eu playlist-ul, serios. Şi, mai departe, să aflăm ce le curge prin căşti următorilor: Andrei, Lilla, Cernobîlbe.
4 februarie 2010
1 februarie 2010
Hmm
Să blog sau să nu blog? Merge şi aşa, din lună-n lună? Bineînţeles că merge, ce, Bulgakov n-a făcut pauze de zile, săptămîni, luni în jurnalul său? A făcut, vă zic eu, l-am citit.
1 februarie. Februarie e o lună importantă :). Ne vedem mai des, tot se măreşte ziua.
1 februarie. Februarie e o lună importantă :). Ne vedem mai des, tot se măreşte ziua.
1 ianuarie 2010
Un an mai nou
Am îngropat anul 2009. Ieri am scris pe trei baloane roşii, în formă de inimă şi cu greu umflate, "îngropatul anului 2009". Don't ask, aşa se spunea în timpuri străvechi. Le-am legat de-o ţeavă şi-s acolo şi acum, aşteaptă să fie sparte. Aşa mi s-a spus, să le sparg ca să alung spiritele rele (!? :))).
Acestea fiind de la început clarificate, mi-a plăcut cum am început douăzecizece. Dacă azi, în prima zi din an, ar fi fost şi frumos afară şi n-ar fi turnat cu găleata, mi-ar fi plăcut foarte mult cum am început 2010. Armăsarul sălbatic care se uită la mine de pe birou îmi dă încredere că o să îmi placă şi următoarele zile, săptămîni şi luni din noul an. E doar armăsarul din poza de pe prima filă din calendarul National Geographic, fiţi pe pace.
Mă simt uşurată că am lăsat în urmă un an încărcat emoţional pînă la refuz. Cînd m-am gîndit fugitiv ieri, alaltăieri cum a fost 2009 pentru mine, mi-am dat seama că asta e expresia care-l descrie cel mai bine: încărcat emoţional. Cuprinde tot ce-am trăit anul ăsta: bucurie, griji, fericire, frustrări profesionale, frică, mici atacuri de panică, veselie, dragoste, dezamăgire, încîntare, mîndrie. N-am stat un moment în 2009, am simţit în fiecare clipă. Şi măcar de asta nu-l cred un an ratat deşi mai sînt pe listă cîteva lucruri care să îndepărteze anul ce-a trecut de o oarecare idee de eşec.
Am folosit frumoasa mea agendă Dali de la Andreuca pînă la ultima pagină, am văzut azi c-am avut cu ce s-o umplu şi-mi pare rău că nu mai am nici un colţ liber în ea pe care să pot scrie. Nu cred că mi s-a mai întîmplat pînă acum să nu mai folosesc o agendă mult după ce ea se presupune că a fost folosită. Iar treaba asta mi-a adus aminte de Silvia care, în anul III de facultate, 2007-2008 fiind el, scria la cursurile lui Silviu Lupescu pe o agendă din 2005 :))
Sper că 2010 va începe bine chiar de luna asta, nu din martie. Ianuarie e tot timpul o lună ignorată, rezervată pentru mahmureli şi "La Mulţi Ani!" spus pînă la exasperare inclusiv pe 31, iar planurile pentru noul an încep din februarie. Eu o iau de azi :) Un an mai nou, vorba lui Petrică.
P.S. În plus, în ultimul ceas, am demonstrat că sînt o adevărată food party provider :D Mulţumesc delicioaselor bloguri culinare pe care salivez zilnic pentru idei şi reţete.
Acestea fiind de la început clarificate, mi-a plăcut cum am început douăzecizece. Dacă azi, în prima zi din an, ar fi fost şi frumos afară şi n-ar fi turnat cu găleata, mi-ar fi plăcut foarte mult cum am început 2010. Armăsarul sălbatic care se uită la mine de pe birou îmi dă încredere că o să îmi placă şi următoarele zile, săptămîni şi luni din noul an. E doar armăsarul din poza de pe prima filă din calendarul National Geographic, fiţi pe pace.
Mă simt uşurată că am lăsat în urmă un an încărcat emoţional pînă la refuz. Cînd m-am gîndit fugitiv ieri, alaltăieri cum a fost 2009 pentru mine, mi-am dat seama că asta e expresia care-l descrie cel mai bine: încărcat emoţional. Cuprinde tot ce-am trăit anul ăsta: bucurie, griji, fericire, frustrări profesionale, frică, mici atacuri de panică, veselie, dragoste, dezamăgire, încîntare, mîndrie. N-am stat un moment în 2009, am simţit în fiecare clipă. Şi măcar de asta nu-l cred un an ratat deşi mai sînt pe listă cîteva lucruri care să îndepărteze anul ce-a trecut de o oarecare idee de eşec.
Am folosit frumoasa mea agendă Dali de la Andreuca pînă la ultima pagină, am văzut azi c-am avut cu ce s-o umplu şi-mi pare rău că nu mai am nici un colţ liber în ea pe care să pot scrie. Nu cred că mi s-a mai întîmplat pînă acum să nu mai folosesc o agendă mult după ce ea se presupune că a fost folosită. Iar treaba asta mi-a adus aminte de Silvia care, în anul III de facultate, 2007-2008 fiind el, scria la cursurile lui Silviu Lupescu pe o agendă din 2005 :))
Sper că 2010 va începe bine chiar de luna asta, nu din martie. Ianuarie e tot timpul o lună ignorată, rezervată pentru mahmureli şi "La Mulţi Ani!" spus pînă la exasperare inclusiv pe 31, iar planurile pentru noul an încep din februarie. Eu o iau de azi :) Un an mai nou, vorba lui Petrică.
P.S. În plus, în ultimul ceas, am demonstrat că sînt o adevărată food party provider :D Mulţumesc delicioaselor bloguri culinare pe care salivez zilnic pentru idei şi reţete.
8 decembrie 2009
Crăciun?
No Christmas spirit yet. Nimic. Deloc. Şi nu mă chinui, ba uneori mă întreb dacă e chiar decembrie. What to do?
4 decembrie 2009
Noaptea e noua zi
Vi s-a întîmplat să visaţi ziua care tocmai a trecut? S-o visaţi întocmai aşa cum a trecut, în detaliu şi dimineaţa să vă treziţi obosiţi ca şi cum abia aţi fi încheiat o zi dublă? Nu ştiu cum să vă explic, dar cînd am auzit alarma, la 8.00, eram ferm convinsă că noaptea chiar atunci începe, iar eu trebuie să-mi setez telefonul să sune a doua zi dimineaţa. Care era atunci. Dar pe care eu n-o conştientizam pentru că eu tocmai ce încheiasem un vis în care visasem (şi părea real de tot!) că am terminat o zi şi că mă duc la culcare.
Vă cred. Nici eu n-am înţeles nimic.
Vă cred. Nici eu n-am înţeles nimic.
2 decembrie 2009
Important
1. Mîine mă întîlnesc cu ... pentru un interviu :D Ah, misterul!
2. Trebuie să termin întîlnirea cu ... în timp util, să nu ajungă mama mea înaintea mea acasă (la mine!). Aduce personal kilogramele de mîncare, mnom, mnom + gogoşi, sper sincer.
2. Trebuie să termin întîlnirea cu ... în timp util, să nu ajungă mama mea înaintea mea acasă (la mine!). Aduce personal kilogramele de mîncare, mnom, mnom + gogoşi, sper sincer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)