Hmm

Să blog sau să nu blog? Merge şi aşa, din lună-n lună? Bineînţeles că merge, ce, Bulgakov n-a făcut pauze de zile, săptămîni, luni în jurnalul său? A făcut, vă zic eu, l-am citit.
1 februarie. Februarie e o lună importantă :). Ne vedem mai des, tot se măreşte ziua.

Un an mai nou

Am îngropat anul 2009. Ieri am scris pe trei baloane roşii, în formă de inimă şi cu greu umflate, "îngropatul anului 2009". Don't ask, aşa se spunea în timpuri străvechi. Le-am legat de-o ţeavă şi-s acolo şi acum, aşteaptă să fie sparte. Aşa mi s-a spus, să le sparg ca să alung spiritele rele (!? :))).

Acestea fiind de la început clarificate, mi-a plăcut cum am început douăzecizece. Dacă azi, în prima zi din an, ar fi fost şi frumos afară şi n-ar fi turnat cu găleata, mi-ar fi plăcut foarte mult cum am început 2010. Armăsarul sălbatic care se uită la mine de pe birou îmi dă încredere că o să îmi placă şi următoarele zile, săptămîni şi luni din noul an. E doar armăsarul din poza de pe prima filă din calendarul National Geographic, fiţi pe pace.

Mă simt uşurată că am lăsat în urmă un an încărcat emoţional pînă la refuz. Cînd m-am gîndit fugitiv ieri, alaltăieri cum a fost 2009 pentru mine, mi-am dat seama că asta e expresia care-l descrie cel mai bine: încărcat emoţional. Cuprinde tot ce-am trăit anul ăsta: bucurie, griji, fericire, frustrări profesionale, frică, mici atacuri de panică, veselie, dragoste, dezamăgire, încîntare, mîndrie. N-am stat un moment în 2009, am simţit în fiecare clipă. Şi măcar de asta nu-l cred un an ratat deşi mai sînt pe listă cîteva lucruri care să îndepărteze anul ce-a trecut de o oarecare idee de eşec.

Am folosit frumoasa mea agendă Dali de la Andreuca pînă la ultima pagină, am văzut azi c-am avut cu ce s-o umplu şi-mi pare rău că nu mai am nici un colţ liber în ea pe care să pot scrie. Nu cred că mi s-a mai întîmplat pînă acum să nu mai folosesc o agendă mult după ce ea se presupune că a fost folosită. Iar treaba asta mi-a adus aminte de Silvia care, în anul III de facultate, 2007-2008 fiind el, scria la cursurile lui Silviu Lupescu pe o agendă din 2005 :))

Sper că 2010 va începe bine chiar de luna asta, nu din martie. Ianuarie e tot timpul o lună ignorată, rezervată pentru mahmureli şi "La Mulţi Ani!" spus pînă la exasperare inclusiv pe 31, iar planurile pentru noul an încep din februarie. Eu o iau de azi :) Un an mai nou, vorba lui Petrică.

P.S. În plus, în ultimul ceas, am demonstrat că sînt o adevărată food party provider :D Mulţumesc delicioaselor bloguri culinare pe care salivez zilnic pentru idei şi reţete.

Crăciun?

No Christmas spirit yet. Nimic. Deloc. Şi nu mă chinui, ba uneori mă întreb dacă e chiar decembrie. What to do?

Noaptea e noua zi

Vi s-a întîmplat să visaţi ziua care tocmai a trecut? S-o visaţi întocmai aşa cum a trecut, în detaliu şi dimineaţa să vă treziţi obosiţi ca şi cum abia aţi fi încheiat o zi dublă? Nu ştiu cum să vă explic, dar cînd am auzit alarma, la 8.00, eram ferm convinsă că noaptea chiar atunci începe, iar eu trebuie să-mi setez telefonul să sune a doua zi dimineaţa. Care era atunci. Dar pe care eu n-o conştientizam pentru că eu tocmai ce încheiasem un vis în care visasem (şi părea real de tot!) că am terminat o zi şi că mă duc la culcare.

Vă cred. Nici eu n-am înţeles nimic.

Important

1. Mîine mă întîlnesc cu ... pentru un interviu :D Ah, misterul!

2. Trebuie să termin întîlnirea cu ... în timp util, să nu ajungă mama mea înaintea mea acasă (la mine!). Aduce personal kilogramele de mîncare, mnom, mnom + gogoşi, sper sincer.

1 două puncte

1 Decembrie. Şi de la capăt. Prima zi dintr-o lună e cea mai bună zi de început ceva. Şi dacă luna e decembrie, e perfect pentru începutul curăţeniei de iarnă. Cleaning out my blog. Da, asta voi face. Şi apoi o să continui pur şi simplu să merg pe tarlaua mea, tot înainte. Nu de alta, dar nici nu-mi mai aduc aminte cîte s-au întîmplat de cînd nu am mai scris. Aşa că o să consider capitolul încheiat (şi lăsat în aer, eventual, suspans, cu atît mai bine :D) şi-o să încep altul.

Ceva îmi aduc aminte: Luiza Zan a cîntat excepţional în concertul de la RS. Puteţi să citiţi sau să recitiţi interviul pe care i l-am luat pentru AltIasi :P

Şi n-a observat nimeni că scrisesem fără diacritice prima dată? Băi băiatule băăăi! (Ce sonoritate are vorba asta, ce-mi place s-o mai arunc în mijlocul unei fraze cîteodată, fără rost!)