Noaptea e noua zi

Vi s-a întîmplat să visaţi ziua care tocmai a trecut? S-o visaţi întocmai aşa cum a trecut, în detaliu şi dimineaţa să vă treziţi obosiţi ca şi cum abia aţi fi încheiat o zi dublă? Nu ştiu cum să vă explic, dar cînd am auzit alarma, la 8.00, eram ferm convinsă că noaptea chiar atunci începe, iar eu trebuie să-mi setez telefonul să sune a doua zi dimineaţa. Care era atunci. Dar pe care eu n-o conştientizam pentru că eu tocmai ce încheiasem un vis în care visasem (şi părea real de tot!) că am terminat o zi şi că mă duc la culcare.

Vă cred. Nici eu n-am înţeles nimic.

Important

1. Mîine mă întîlnesc cu ... pentru un interviu :D Ah, misterul!

2. Trebuie să termin întîlnirea cu ... în timp util, să nu ajungă mama mea înaintea mea acasă (la mine!). Aduce personal kilogramele de mîncare, mnom, mnom + gogoşi, sper sincer.

1 două puncte

1 Decembrie. Şi de la capăt. Prima zi dintr-o lună e cea mai bună zi de început ceva. Şi dacă luna e decembrie, e perfect pentru începutul curăţeniei de iarnă. Cleaning out my blog. Da, asta voi face. Şi apoi o să continui pur şi simplu să merg pe tarlaua mea, tot înainte. Nu de alta, dar nici nu-mi mai aduc aminte cîte s-au întîmplat de cînd nu am mai scris. Aşa că o să consider capitolul încheiat (şi lăsat în aer, eventual, suspans, cu atît mai bine :D) şi-o să încep altul.

Ceva îmi aduc aminte: Luiza Zan a cîntat excepţional în concertul de la RS. Puteţi să citiţi sau să recitiţi interviul pe care i l-am luat pentru AltIasi :P

Şi n-a observat nimeni că scrisesem fără diacritice prima dată? Băi băiatule băăăi! (Ce sonoritate are vorba asta, ce-mi place s-o mai arunc în mijlocul unei fraze cîteodată, fără rost!)

Rushin' rushin' inside of me

The Power of Love live la Frankfurt in interpretarea super a celor de la Antimatter. Pana sa ascult varianta asta am spus ca doar Frankie Goes to Hollywood o canta asa cum trebuie (dooh, ei sint sint autorii). Cu dedicatie pentru nasul cel mare :))

Jurnalism cultural

Daniela Zeca-Buzura zice frumos aici că:

"Jurnalismul cultural nu e onest din simplul motiv că lumea artistică e foarte controversată. E făcută din oameni sensibili, instabili, nu în sensul peiorativ, dar din oameni care sînt mai pasionali decît alţii, şi-n zona admiraţiei, dar şi în cea a contestării. Fiind făcut în mare parte din emotivitate, acest tip de jurnalism nici nu cred că poate fi calificat sută la sută cu criteriile de onestitate, obiectivitate. El are o doză de impresionabilitate şi de subiectiv implicită. E greu de fixat în nişte parametri."

şi mai zice, tot în acelaşi interviu:

"Cred că numai după minimum zece ani, un ziarist poate să încerce să detecteze, ca la parfumuri, esenţa bază. Mai devreme, nu. Nouă ne place, la tinereţe, să credem că ardem etapele. Cînd auzeam că un ziarist se formează aşa, ca vinul vechi, n-aveam răbdare, n-aveam încredere. Am constatat că, încercînd să sărim, să păşim cîte trei trepte deodată, de fapt, prin graba asta facem greşeli, comitem imprudenţe."

Mă gîndesc

Aş vrea uneori să fiu o ignorantă. Asta să fie singura boală pe care s-o am, ignoranţa.