Salutări din bucătărie

Pe fugă, nişte palmieri cu miere. Livrări la domiciliu, doar contra cost.

De luni

Omul, cînd n-are laptop pentru că laptopul aşteaptă în service, găteşte. Sau face curăţenie, cum a spus Silvia unde altundeva decît dacă pe FB? Sau nu ştiu, face mai multe, 10 zile îs multe şi chef de gătit sau curăţenie nu găseşti tot timpul. Eu, de exemplu, am învăţat şi două verbe în poloneză, încet, dar sigur.

Şi apoi, cînd are iar omul laptop, prima zi nu se dezlipeşte de el şi-i pare bine că are iar toate bookmark-urile lui şi parolele salvate că sînt atît de multe acum că nu le mai ţii minte. La final, intrăm în normal, revenim la zi şi răspundem imediat şi la leapşa Silviei 'couse I'm connected again, baby!

Status update

Dar ce săptămînă plină! Uite-aşa a trecut timpul şi mîine-i luni cu ploaie. Şi gingivectomie, ce-mi place cum sună!

Trebuie să spun că l-am văzut pe Victor Rebengiuc în Lengenda Marelui Inchizitor şi-am fost concentrată şi încîntată din primele secunde pînă la sfîrşit şi e musai să citesc şi eu Fraţii Karamazov. Iar cel mai şi cel mai e că am autograf de la Mariana Mihuţ şi că m-am delectat cît pentru două luni.

Trebuie să mai spun şi că a fost petrecerea de doi ani AltIasi care a fost cu rîs şi cu multe şi bune prăjituri decît că şi făcute de mine (banana bread, biscuiţi cu cocos, chec cu cappuccino şi melcuşori cu dulceaţă de mure, asta ca să sufere cei care n-au venit), dar şi bunătăţi de la Bianca, Nico şi mama lui Ducu :D Sînt poze pe Facebook, iar la anul, bigger, longer and uncut.

În rest, sănătate. Data viitoare o să anunţ toate înainte să se întîmple, nu dupe.

Nu se poate aşa ceva

I'm not an anti-denti, ok? Îmi place la dentist, nu mi-a fost niciodată frică, am mers mereu la timp, it's cool to have a cool smile, I know. Am fost şi azi, am o mică problemă, no biggie, n-am zis nici pîs cînd mi-a fost scos un ştift, freze, bzzzz-uri, chestii. Dentista mea e tare. Daaaaar!!! Să-mi interzică mie să mănînc jeleuri şi caramele pînă luni cînd sînt programată pentru o gingivectomie şi apoi nu ştiu cîte zile pînă se tratează, mi se pare deja prea mult. What's going on over here m'am?

Noi şi friendşii noştri

Mai există prietenie în adevăratul sens al cuvîntului sau relaţiile interumane s-au transformat treptat într-un troc, în funcţie de interesele comune sau pur şi simplu de conjuncturi? Se mai cunoaşte prietenul la nevoie, mai este el o prezenţă fizică în viaţa noastră, o persoană care îţi bate la uşă fără să te anunţe ca să te întrebe pur şi simplu „ce mai faci“?

Adina Popescu - Prietenia, azi în Dilema Veche. Cred că a fost cel mai citit şi share-uit dosar al Dilemei. I wonder how many really read it and thought it through also.

Formula fericirii

Cel mai recent studiu peste care am dat (nu al unor cercetători din Marea Britanie :D) spune că, pentru a fi fericit, trebuie să faci 20 de minute de acasă pînă la serviciu, să pleci de la serviciu la 17:42, să acorzi 3.58 ore pe zi partenerului de viaţă, să petreci 2.49 ore în aer liber pe săptămînă, să faci 4 sesiuni de cumpărături în decursul unei luni, să... Cîtă matematică! Cred că ăsta e studiul nefericirii, de fapt. Cum să fii fericit dacă trebuie să calculezi atît?

De primit cado

Oricînd, dar nu mai tîrziu de Crăciun. Se găseşte la Cărtureşti, n-aveţi scăpare.

Searching, searching

Căutarea continuă! Mai e suficient timp, hohoo, hai cu interviurile pentru AltIasi, toţi editorii să vină la mine! Cu energie de luni dimineaţa, îngrămădiţi-vă la înscrieri pentru categoria O Persoană.

Recapitulare:

• deadline - 16 octombrie, ora 24.00
• adresa - colegi@altiasi.ro
• interviu şi răspunsuri la întrebările de aici
• plus nume, prenume şi număr de telefon
• gata? gata!
  

AltIasi caută colegi deschişi la minte.

Cînd al 240-lea trandafir se adăuga în buchetul vieţii blogului meu (ce puţin am scris în aproape patru ani, Doamne!), anunţam şi eu marele eveniment mare ce avea să schimbe complet acţiunea basmului. Iată, aşadar, AltIasi cotropeşte lumea! Ne extindem ca China, căutăm colegi noi care să scrie şi care să ne ajute să umplem singuri cafenelele la şedinţe, să nu mai intre alţii în ele cînd discutăm noi :D

Toate datele de care aveţi nevoie în cazul în care vreţi să vă înhămaţi la toată treaba asta se găsesc pe blogul AltIasi, pe contul Facebook, pe blogurile celorlalţi editori (al Oanei, al Biancăi şi al lui Dragoş, so far), pe Twitter, dar unde nu s-a scris despre întregul complot?

Eu o fiu pe fază şi o să-i urmăresc mai ales pe cei care candidează pentru rubrica O Persoană pentru că acolo m-am tîrîit de la un interviu la altul şi e, oricum, cea mai tare secţiune a site-ului (le cară cu greu în spate pe celelalte) ;)) Nu am tratat-o chiar aşa de bine cum merita, dar mi-e dragă şi, poate, cu ajutorul entuziasmului unui nou coleg o scoatem iar la lumină. Succesuri!

This pretty space

De pe this pretty space.

Să fie vanilaţi

Start your day cu covrigi polonezi proaspeţi, va fi mai aromată! :)

Da, da, da

"I walk my path to heaven through ten thousand miles of hell." Cine-ar fi crezut că-mi va plăcea Skyclad?
La recomandarea lui Stipiuc.

Food

Bun tiramisu am mîncat ieri! Cu vin licoros, mmm, făcut de Denisa cu ingrediente cumpărate de Marius, efort de familie, nu alta. Şi bună brînză Roquefort Societe am mîncat toată săptămîna trecută. Acum că am terminat-o şi nu mai risc să-mi ceară nimeni pot să vă spun şi vouă că am avut :-j. Mai am, am glumit doar. Şi mai am şi nişte camembert adevărat şi un vin franţuzesc de colecţie, toate aduse de Oana ca să nu se mai simtă atît de vinovată că ea a fost la Paris şi alţii nu. Glumesc şi acum, eh!

Doar bunătăţi mănînc în ultima vreme, not bad, not bad :D.

Moby citeşte Cioran

Tocmai a spus pe Twitter. E şi mai mult unul dintre artiştii mei preferaţi :D Şi încă o dată mi-am dat seama că al meu cont Twitter n-are loc în lume, e degeaba. Dar pentru însemnările unora, cum ar fi Moby, îl mai las acolo, în paragină.

Mmm

Ce gust de prune au prunele astea! Şi ce gust de struguri au strugurii mei din frigider!

JeongMee Yoon

The Blue Project - Seunghuyk and His Blue Things

Ultimele trei-patru zile au fost bune. Azi e o zi bună :) Mă bucur mîncînd nişte prăjitură cu prune (eu am făcut-o!).

Ce interesant!

Dacă nu m-ar fi deranjat atît de tare zilele ploioase şi reci, reci, reci şi întunecate (cine avea nevoie de somnifere nu cred c-a mai luat săptămîna asta nici unul, puteai să dormi şi-n papuci de la vreme), dacă nu şi aşa, vă povesteam ce nuntă frumoasă au avut Denisa şi Marius :D Pentru care mi-am găsit şi sandale care să-mi placă! Dar e urât afară şi acum deşi nu ştiu de unde ştiam eu că se încălzeşte din nou, iar eu am răcit pentru că ieri m-a prins ploaia cînd mă duceam la dentist. N-o să fie niciodată prea tîrziu să povestesc, oricum.

Bear la oraş

Băi, Bear Grylls, cînd explicam eu ce înseamnă tehnici esenţiale de supravieţuire în autobuzele RATP tu mîncai un cerb găsit întîmplător mort prin Alaska şi nici nu te gîndeai că o să vină ziua să filmezi tehnici de supravieţuire urbană. Mi-ai furat ideea, dar fie, să spunem că doi oameni geniali au gîndit la fel :)) Hai, ne vedem pe Discovery!

Yawn

E o după-amiază numai bună pentru mîncat harbuz şi văzut Leaving Las Vegas. Tot timpul am crezut că după-amiezile de duminică leneşe sînt pentru văzut filme şi mîncat ceva bun. Combinaţia mea de azi e interesantă. Mai diseară vedem noi ce-o să fie :) -- Din noul meu plan de a nu mai face planuri :))

Salutări din magazine

Au plecat la plimbare toate încălţările frumoase mărimile 37-38. Au rămas în magazine doar cele urîte sau nesimţit de scumpe. Eu vreau încălţări frumoase şi cu preţ cuminte. Of!

Reading the Traveler

It's about street foods, joy! :D

Păsări migratoare

Cînd mă voi muta de aici îmi va fi dor de Lupi, cel mai gras şi şmecher cîine de cartier, de maşina de scris (veche, cred) a vecinului de deasupra, de bună ziua-ul vecinului de deasupra care e pictorul Hatmanu şi care nu ştie că ştiu cine e, de răcoare, de camera cu două ferestre şi de veveriţele din parc. Îmi va plăcea să-mi fie dor. Mai bine să-mi fie dor decît să mă enervez că locuiesc de prea mult timp în acelaşi loc. Studenţia în alt oraş vine la pachet cu dorinţa (uneori nevoia) şi uşurinţa de-a te muta mereu.

Tsunami solar

Efecte: mvai, mno, mda.

One day at a time

Îmi place să mă trezesc devreme, să am timp să mă bucur de dimineaţă cît e linişte şi răcoare, să-mi dau seama că a început o nouă zi sau s-a mai terminat una (cu gîndul ăsta vine şi întrebarea "îmi pare bine, nu-mi pare bine?", să mă gîndesc pe îndelete cu ce umplu tot timpul liber pe care îl am şi apoi, nu ştiu cum, să realizez că al meu "me moment" s-a şi terminat.

Have e great Friday!

Tu dois voir plus loin

I'm lost but I'm not stranded yet.

Pe scurt

Oare voi deveni fană Franz Ferdinand? Am luat de la Fil, cînd am fost acasă, o piesă Franz Ferdinand şi mi-a plăcut. Am reascultat-o. What's happening?? N-am mai ascultat de muuult pe drum, la căştile fidelului meu mp3 şi la maxim altceva decît Unkle, Juno OST, Moby şi Noir Desir. A, şi nişte Sade, de ceva timp. So this Franz sounds wierd. Ajung eu la o concluzie.

Also, revenită în Iaşi, mi s-a oferit din nou ocazia să mă enervez pe transportul, studiourile foto şi farmaciile oraşului. Şi ziua încă nu s-a terminat, mai am de mers în locuri, de făcut lucruri. Jumătate din supărare s-a dus la prînz pentru că mi-am făcut cantitate aproape dublă de lasagna corte cu ciuperci pleurotus proaspete şi mult pătrunjel. Dacă o să fiu vreodată binecuvîntată cu lumină naturală bună (rectific: doar cu lumină naturală, ar fi suficient), o să mai fac şi o să arăt şi altora.
Out!

Boema

Ieri am mîncat prăjitură bună la Select. Aş mînca şi azi. Avea frişcă adevărată!

Look at your grades. Now look at mine

Ce zi lungă şi complicată şi tristă şi frumoasă! Şi înainte să adorm pe laptop, nu ştiu de ce, îmi amintesc de



Hilarious! A, e de la Oana :D

Good feeling

Sîmbătă, zi în care n-am scris pe blog deşi am zis că scriu zilnic, daramfăcutcurăţenie, în timp ce eram cocoţată pe o masă ca să şterg un geam (că noi avem camere înalte, că stăm în blocuri vechi cu balconaşe rotunde, de o persoană) mi-am zis că ceva bun se va întîmpla cît de curînd. "Curînd" e foarte greu de identificat în timp, dar sună optimist. Aşa că m-am dat jos de pe masă, am luat sticla de şampanie care era prin casă şi am pus-o la rece. Acum aştept (ceva s-a întîmplat deja, dar conform good feeling-ului e vorba de mai mult). Wish me luck!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, aşa era?

Ziua asta trebuie să continue bine pentru că a început bine. La 8:15 era atît de răcoare şi linişte afară, iar în autobuz nu era nici un bătrîn răutăcios. Treaba asta m-a înveselit pentru o zi întreagă.

Listen to Elvis

A little less conversation, a little more action, please
All this aggravation ain't satisfactioning me
A little more bite and a little less bark
A little less fight and a little more spark

Ce-am învăţat azi

Azi am stat de vorbă mult la Corso. Şi-am stat şi cînd a început să plouă chiar dacă eram pe terasă. Nu mi-am dat seama cînd mi s-a udat cămaşa pe mine. Nevermind, am învăţat că e mai important uneori să investeşti financiar în socializare decît în mîncare. Bonus, Adina ne-a explicat că sînt mai importante ţigările decît cafeaua şi ce anume prioritizează omul în viaţă. Am mai reţinut că trebuie să văd un SF care începe cu "g", dar am şi uitat care :D = n-a trecut ziua degeaba. Să nu treacă nici o zi fără să aflu ceva nou, noul meu scop.

După 2 luni şi 20 de zile

E momentul pentru ceva, orice. Să vină schimbarea. O să scriu aici zilnic, măcar cîte un cuvînt. Ăla o să fie cuvîntul zilei.

Chestii

Cel mai bine pentru liniştea sufletească personală e să fii sincer. Cu propria persoană şi cu ceilalţi. Măcar cu cei pe care îi iubeşti, care-ţi sînt dragi, care contează. Multă sinceritate strică, totuşi. Orice "prea mult" strică, e o vorbă înţeleaptă din popor...

E greu, însă să-ţi dovedeşti sinceritate, e înşelător, e riscant, e revelator, toate în acelaşi timp.

Cînd eşti sincer în faţa oglinzii, se rezolvă multe. Iar cînd şi dacă se rezolvă multe, nu mai ai pe cine să dai vina. Şi e important să ai pe cine să dai vina ca să fii fericit, împăcat, psihic în regulă. La fel, cînd devii sincer, încetezi să mai fii dezorientat. Ori e convenabil acum să fii dezorientat, te lasă lumea în pace. Şi e bine să te lase lumea în pace cînd nu prea ştii ce explicaţii să dai. Cînd, de fapt, nu lipsa explicaţiilor e problema, ci lipsa curajului. Dar ştiţi cealaltă vorbă din popor, "îmi fac curaj''... E pe drum.

Acum vreau să fiu sinceră cu mine. Blogul meu este o parte din mine, jurnalul meu. În tot timpul ăsta cît mi-am lăsat tarlaua neîngrijită, deschizînd-o de cîteva ori pe săptămînă cu cîte-o pornire (falsă) de-a scrie cîte ceva, doar cît să mă păcălesc, în tot timpul ăsta, cum spuneam, n-am fost sinceră, n-am fost de treabă. Nu te agăţi de lucruri doar pentru că ele sînt pe lîngă tine, nu e frumos. Încurci lumea. Ca să nu mai zic că te terorizează o grijă în plus.

Iau o pauză oficială. Arunc jurnalul într-un colţ de dulap pînă cînd îl voi vrea iar înapoi sau voi avea iar nevoie de el. Mi-a folosit. Ca să învăţ să scriu mai bine, ca să împărtăşesc lucruri cu alţii, ca să mă simt din cadrul unui grup, oricare ar fi el. Acum nu mai am nevoie de el, îl depozitez pînă cînd îmi va trebui din nou. De ce să îmi iau costumul de baie în geantă dacă eu mă duc la teatru? Îl car degeaba, nu? (Teoria "just in case" nu mai funcţionează :D) Ah, oricum explicaţiile nu sînt niciodată de ajuns.

Ne revedem. Mai repede sau nu. :)

PS: Iertare, nu ştiu ce-am avut şi ce-am pierdut deci leapşa mai încolo.

Eu şi mp3 player-ul meu

Şi cînd vroiam eu să scriu despre răceala mea scăldată-n ceai (a first, ceaiul de ceapă, experienţă deosebită şi irepetabilă), despre clementine şi despre baxul (=8 pachete) de şerveţele consumate în 3 zile, iaca mă provoacă Silvia cu o leapşă.

M-am gîndit eu chiar de mai demult că s-ar putea să am pe mp3 acelaşi playlist de vreo 2 ani încoace şi acum chiar trebuie să verific şi să văd ce conţine player-ul meu care m-a însoţit în atîtea locuri şi a supravieţuit atacurilor cu cafea şi ciocolată topită de căldura verii în ghiozdan.

Din toată varza de 1 giga am selectat (doar n-o să scriu toate piesele):

Moby - ultimul album, Wait for me
Coldplay - ultimul album, Viva la vida
David Gray - nişte piese de pe ultimul album, Draw the line
Depeche Mode - Free love
Serart - Narina
Amy McDonald - This is the life
Counting Crows - Colorblind
Yonderboy - nişte piese de pe nişte albume: Love hides, People always talk about the weather, dintr-astea
Agua de Annique - penultimul album, Pure air
Interviul cu Oltiţa Cîntec :D
Emiliana Torrini - nişte piese de pe nişte albume
Royksopp - What else is there
Nick Cave - Right out of your hand
Nick Cave - Abbatoir Blues
Unkle - Burn my shadow
Unkle - Broken
Florent Pagny - nişte piese de pe nişte albume
Schiller - Sehnsucht
Frankie goes to Hollywood - The power of love

La cerere, pot face un efort să le pun pe toate. Îmi admir şi eu playlist-ul, serios. Şi, mai departe, să aflăm ce le curge prin căşti următorilor: Andrei, Lilla, Cernobîlbe.

Hmm

Să blog sau să nu blog? Merge şi aşa, din lună-n lună? Bineînţeles că merge, ce, Bulgakov n-a făcut pauze de zile, săptămîni, luni în jurnalul său? A făcut, vă zic eu, l-am citit.
1 februarie. Februarie e o lună importantă :). Ne vedem mai des, tot se măreşte ziua.

Un an mai nou

Am îngropat anul 2009. Ieri am scris pe trei baloane roşii, în formă de inimă şi cu greu umflate, "îngropatul anului 2009". Don't ask, aşa se spunea în timpuri străvechi. Le-am legat de-o ţeavă şi-s acolo şi acum, aşteaptă să fie sparte. Aşa mi s-a spus, să le sparg ca să alung spiritele rele (!? :))).

Acestea fiind de la început clarificate, mi-a plăcut cum am început douăzecizece. Dacă azi, în prima zi din an, ar fi fost şi frumos afară şi n-ar fi turnat cu găleata, mi-ar fi plăcut foarte mult cum am început 2010. Armăsarul sălbatic care se uită la mine de pe birou îmi dă încredere că o să îmi placă şi următoarele zile, săptămîni şi luni din noul an. E doar armăsarul din poza de pe prima filă din calendarul National Geographic, fiţi pe pace.

Mă simt uşurată că am lăsat în urmă un an încărcat emoţional pînă la refuz. Cînd m-am gîndit fugitiv ieri, alaltăieri cum a fost 2009 pentru mine, mi-am dat seama că asta e expresia care-l descrie cel mai bine: încărcat emoţional. Cuprinde tot ce-am trăit anul ăsta: bucurie, griji, fericire, frustrări profesionale, frică, mici atacuri de panică, veselie, dragoste, dezamăgire, încîntare, mîndrie. N-am stat un moment în 2009, am simţit în fiecare clipă. Şi măcar de asta nu-l cred un an ratat deşi mai sînt pe listă cîteva lucruri care să îndepărteze anul ce-a trecut de o oarecare idee de eşec.

Am folosit frumoasa mea agendă Dali de la Andreuca pînă la ultima pagină, am văzut azi c-am avut cu ce s-o umplu şi-mi pare rău că nu mai am nici un colţ liber în ea pe care să pot scrie. Nu cred că mi s-a mai întîmplat pînă acum să nu mai folosesc o agendă mult după ce ea se presupune că a fost folosită. Iar treaba asta mi-a adus aminte de Silvia care, în anul III de facultate, 2007-2008 fiind el, scria la cursurile lui Silviu Lupescu pe o agendă din 2005 :))

Sper că 2010 va începe bine chiar de luna asta, nu din martie. Ianuarie e tot timpul o lună ignorată, rezervată pentru mahmureli şi "La Mulţi Ani!" spus pînă la exasperare inclusiv pe 31, iar planurile pentru noul an încep din februarie. Eu o iau de azi :) Un an mai nou, vorba lui Petrică.

P.S. În plus, în ultimul ceas, am demonstrat că sînt o adevărată food party provider :D Mulţumesc delicioaselor bloguri culinare pe care salivez zilnic pentru idei şi reţete.