"... i se părea ciudat că ai ei o copleşiseră cu atîta atenţie în copilărie, pentru ca apoi, la un moment dinainte stabilit, să pară că închid robinetul afecţiunii şi că îl deschid pe acela al speranţelor - ca şi cînd, pentru un interval scurt de timp, se aştepta din partea ta să absorbi iubire (oferită cu generozitate), ca apoi, pentru un alt interval, mult mai lung şi mai serios, se aştepta din partea ta să îndeplineşti anumite obligaţii."
"Probabil că aşa sunt toate familiile, îşi spunea Jenny Fields. Simţea că, dacă va avea vreodată copii, nu-i va iubi mai puţin cînd vor fi împlinit douăzeci de ani decît atunci cînd avuseseră doi ani; s-ar putea să aibă mult mai multă nevoie de tine la douăzeci de ani, aşa gîndea ea. În fond, ce nevoi ai la doi ani?"
Lumea văzută de Garp, John Irving
2 comentarii:
Your parents are great! :D
Da! :) Dar frazele sînt destul de reale. Şi frumos alcătuite.
Trimiteți un comentariu