Pe Strada Păcurari e plin tot timpul. Întotdeauna, pe Păcurari şirurile de maşini bot în bot par că nu se mai termină. Pe Păcurari e plin (aproape) tot timpul şi de ambulanţe, le văd şi le aud zilnic. Cînd se aud sirenele dinspre Fundaţie, cele două şiruri se trag spre margine şi ambulanţele trec printre ele ca Moise prin Marea Roşie.
Toţi şoferii aşteaptă liniştiţi cele cîteva secunde cît îi ia ambulanţei să gonească prin mijlocul străzii şi apoi îşi reiau locul în lungile şiruri care par că nu se mai termină. Aproape toţi şoferii. Dintre toţi, tot timpul unul e mai şmecher, musai. El nu se sufocă la fel ca ceilalţi în traficul înghesuit, nu, nu. El o ia în urma ambulanţei şi înaintea celorlalţi fraieri care respectă regulile.
Cel mai mult îmi place la şoferii ăştia mai deştepţi ca toţi ceilalţi rînjetul larg care le poceşte faţa. Întotdeauna rînjesc enervant şi mîndru cînd se văd ajunşi primii la semafor.
5 comentarii:
Cred ca la volan se contureaza cel mai bine personalitatea individuala: timid, porc, sociopat, respectuos etc.
Hei, asta se intampla si cand ne-am intors de la mare, pe autostrada Soarelui (de ce o numesc asa, oare?) cand pana la urma au reusit sa se ia la bataie. :)
I agree with you all :D
@denous: eronat. La volan, cateodata, cred ca tinzi sa devii altfel decat esti in mod normal, ca o defulare a unor trasaturi de caracter secundare si reprimate. Cel putin la mine asa e... Mai e si vorba "Cand urc (?) la volan ma simt un alt om..."
Dar, de cele mai multe ori, vorbesti la telefon asteptand sa se miste o data masina din fata ta.
@Sim: Draga mea, ai descoperit si tu roata. Ei exista de mult, se numeste bizoni si e multi a naibii...
Trimiteți un comentariu