Crăciun?

No Christmas spirit yet. Nimic. Deloc. Şi nu mă chinui, ba uneori mă întreb dacă e chiar decembrie. What to do?

Noaptea e noua zi

Vi s-a întîmplat să visaţi ziua care tocmai a trecut? S-o visaţi întocmai aşa cum a trecut, în detaliu şi dimineaţa să vă treziţi obosiţi ca şi cum abia aţi fi încheiat o zi dublă? Nu ştiu cum să vă explic, dar cînd am auzit alarma, la 8.00, eram ferm convinsă că noaptea chiar atunci începe, iar eu trebuie să-mi setez telefonul să sune a doua zi dimineaţa. Care era atunci. Dar pe care eu n-o conştientizam pentru că eu tocmai ce încheiasem un vis în care visasem (şi părea real de tot!) că am terminat o zi şi că mă duc la culcare.

Vă cred. Nici eu n-am înţeles nimic.

Important

1. Mîine mă întîlnesc cu ... pentru un interviu :D Ah, misterul!

2. Trebuie să termin întîlnirea cu ... în timp util, să nu ajungă mama mea înaintea mea acasă (la mine!). Aduce personal kilogramele de mîncare, mnom, mnom + gogoşi, sper sincer.

1 două puncte

1 Decembrie. Şi de la capăt. Prima zi dintr-o lună e cea mai bună zi de început ceva. Şi dacă luna e decembrie, e perfect pentru începutul curăţeniei de iarnă. Cleaning out my blog. Da, asta voi face. Şi apoi o să continui pur şi simplu să merg pe tarlaua mea, tot înainte. Nu de alta, dar nici nu-mi mai aduc aminte cîte s-au întîmplat de cînd nu am mai scris. Aşa că o să consider capitolul încheiat (şi lăsat în aer, eventual, suspans, cu atît mai bine :D) şi-o să încep altul.

Ceva îmi aduc aminte: Luiza Zan a cîntat excepţional în concertul de la RS. Puteţi să citiţi sau să recitiţi interviul pe care i l-am luat pentru AltIasi :P

Şi n-a observat nimeni că scrisesem fără diacritice prima dată? Băi băiatule băăăi! (Ce sonoritate are vorba asta, ce-mi place s-o mai arunc în mijlocul unei fraze cîteodată, fără rost!)

Rushin' rushin' inside of me

The Power of Love live la Frankfurt in interpretarea super a celor de la Antimatter. Pana sa ascult varianta asta am spus ca doar Frankie Goes to Hollywood o canta asa cum trebuie (dooh, ei sint sint autorii). Cu dedicatie pentru nasul cel mare :))

Jurnalism cultural

Daniela Zeca-Buzura zice frumos aici că:

"Jurnalismul cultural nu e onest din simplul motiv că lumea artistică e foarte controversată. E făcută din oameni sensibili, instabili, nu în sensul peiorativ, dar din oameni care sînt mai pasionali decît alţii, şi-n zona admiraţiei, dar şi în cea a contestării. Fiind făcut în mare parte din emotivitate, acest tip de jurnalism nici nu cred că poate fi calificat sută la sută cu criteriile de onestitate, obiectivitate. El are o doză de impresionabilitate şi de subiectiv implicită. E greu de fixat în nişte parametri."

şi mai zice, tot în acelaşi interviu:

"Cred că numai după minimum zece ani, un ziarist poate să încerce să detecteze, ca la parfumuri, esenţa bază. Mai devreme, nu. Nouă ne place, la tinereţe, să credem că ardem etapele. Cînd auzeam că un ziarist se formează aşa, ca vinul vechi, n-aveam răbdare, n-aveam încredere. Am constatat că, încercînd să sărim, să păşim cîte trei trepte deodată, de fapt, prin graba asta facem greşeli, comitem imprudenţe."

Mă gîndesc

Aş vrea uneori să fiu o ignorantă. Asta să fie singura boală pe care s-o am, ignoranţa.

Frumos

Cum vă simţiţi când ieşiţi pe stradă?

Ies mai puţin pe stradă acum decât ieşeam înainte şi nu sunt încântat de ce văd, ceea ce nu înseamnă că îmi plăcea mai mult înainte. Însă aş fi preferat ca, plecând de la acel stadiu, să fi evoluat altfel. Deocamdată, suntem într-o anumită impuritate: şi vizual, şi auditiv, şi stilistic şi vestimentar, şi alimentar.

E, în peisajul cotidian, ceva confuz şi neaşezat. Suntem neaşezaţi. Şi am pierdut câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia genuină, autentică pentru calitatea şi reuşita umană, bunăcuviinţa, politeţea, bunătatea. Mi mi se pare că în România lipseşte tot mai acut bunătatea inimii.

Dintr-un interviu cu Andrei Pleşu.

Cu cine e prietenă UAIC pe Facebook

Aşa îmi place Feisbuc. Aşa îmi place cum, o dată la 2-3 zile sau oricînd îmi mai amintesc, Facebook mă ajută să pierd timp preţios citind aventurile friendsilor mei şi psiho-analizîndu-mă prin tot felul de teste idioate compuse de adolescenţi (mulţumesc Denisa pentru această necesară informaţie).

Dar îmi place mult şi că friendul meu Uaic Iaşi (cred că e cel mai mare pe care îl am având în vedere miile de studenţi care trec şi uneori şi ies din universitatea asta) şi-a greşit vîrsta şi se vrea mai tînăr cu vreo 100 de ani şi căăăă, tadam, urmează chestiune interesantă.

Prietenul Uaic Iaşi de pe Facebook este prieten cu Tineri pentru Crin Antonescu, adică supports Tineri pentru Crin Antonescu, în slang-ul de rigoare. E foarte frumos pentru o instituţie de învăţămînt superior, apolitică din cîte ştiu eu şi ar trebui să fie, că e prietenă cu Crin Antonescu şi cu tinerii săi, nu?

Ah, mîncarea! Din nou.

Pulpe de pui picante la pungă. Am aruncat în pungă şi nişte mere. Mmmm. Cu salată dulce-acrişoară de varză roşie şi pîine neagră cu seminţe. Fancy? Noooot! Spicy, too spicy!

Al naibii chilli, puteam să miros iuţeala, nu doar o simţeam din plin pe buze şi limbă. Ce jurnalistă, ce copywriter? Bucătar mă fac.

Ori e din cauza mamei mele dragi care mă tot întreabă cînd?, cînd o să ştiu să fac şi eu de mîncare?, ori e din cauza blogurilor culinare. Orice ar fi, sîntem pe reţeta cea bună. :D

Profesia:

"... la ora actuală sînt un om cu preocupări aşa-zis nedefinite."

Scene moscovite, Mihail Bulgakov

Cred că eu şi Bulgakov începem să ne înţelegem foarte bine. :))

Bună dimineaţa!

Mă rog, a fost. :D Să zicem.

Unicolorată

Cred că am prea multe haine verzi, verzui, turcoaz, kaki (sau e cachi?), mă rog, din aceeaşi gamă. Mi-am dat seama ieri. Oare înseamnă ceva?

Planuri cu AltIasi

Oau! Revenire spectaculoasă pe AltIasi! (Insert scuze, explicaţii, motive pentru absenţă here. Enter!) Cît de curînd şi interviurile, sper ca toamna asta să fie mai bogată în oameni receptivi şi uşor de găsit şi, bineînţeles, voinţă Simona, voinţă.

Pînă atunci, m-am gîndit că e frumos să cunoaştem şi nişte ieşeni care nu mai pot fi intervievaţi, din păcate. Şi, mai ales, să aflăm mai multe în special despre nişte ieşeni mai puţin cunoscuţi, dar demni de admiraţie. Cum ar fi Ştefan Dimitrescu. Să vedem ce iese :)

Unemployed in summertime

Prima zi de septembrie cu o melodie de vară. Sper totuşi ca săraca lună septembrie să nu provoace chiar aşa de amare melancolii şi să n-o mai blestemăm atîta că aduce toamna and bla bla and bla bla. Nu-s nici primele ore ale lui 1 septembrie şi deja se impacientează lumea că e 1 septembrieeee!!! Happy 1 Septembrie, vorba Oanei!



Şi versurile.

Draft-uri

Eu nu prea lucrez cu draft-uri. Eu scriu de obicei o dată şi bine. Cred că mi se trage de la domnu' diriginte Bălăşan din liceu. 7000 de ore de matematică pe săptămînă învăţînd cu el, vă imaginaţi că rezolvam şi multe exerciţii de matematică, evident.

Ei, domnu' diriginte ne punea să scriem din prima tot ce ştim şi ce ne vine la mînă, cu greşeli cu tot, că eram la tablă sau că dădeam teză (pe care alţi profesori o vroiau intactă, copiată de pe ciornă cu atenţie, recitită înainte de a fi predată, eventual şi cu un BPT de la colegul de bancă). Că un calcul s-ar putea dovedi pînă la urmă a fi bun, că din orice idee s-ar putea ivi o soluţie erau motivaţiile. Eu cred că noi eram de fapt cam proşti şi ca să ne poată pune şi el o notă decentă trebuia să scriem absolut orice, poate-poate s-o găsi ceva corect, de 50 de sutimi acolo.

Prin urmare, eu nu folosesc ciorne din liceu, îmi dau foile de examen cu tăieturi cu tot, cu paranteze ca nişte manuscrise originale şi preţioase care vor valora mult peste ani. Nu folosesc ciorne, adică draft-uri nici cînd lucrez la calculator sau cînd scriu pe blog. Mulţumesc, nu obişnuiesc, cum s-ar zice.

Totuşi (de unde a plecat povestea mea şi unde a ajuns, asta din cauză că nu mă folosesc de ciorne), azi, în timp ce îmi ştergeam de praf frunzele, am descoperit două draft-uri, adică două însemnări pe care cred că am vrut cîndva să le postez, dar nu mi-e clar de ce n-am reuşit. Şi cum văd că-s cam negata, le bag aşa în bucata asta care oricum n-are un scop clar în viaţă. :D

O leapşă de mai demult preluată de la Silvia. După ce că nici n-am ajuns la numărul 99, nici diacritice nu i-am pus.

1. Am rabdare.
2. Aveam si mai multa rabdare inainte.
3. Sint realista.
4. Sint si optimista.
5. Nu-mi place masterul pe care il fac acum.
6. I'm not a quitter.
7. Asta pentru ca sint si incapatanata.
8. Cred ca poti invata si din carti proaste.
9. Imi place sa citesc.
10. Si sa "vanez" greseli de gramatica.
11. Si sa critic.
12. Acum ma gandesc daca as putea sa-mi castig existenta din asta.
13. As vrea sa am o casa cu gradina.
14. Imi plac aranjamentele florale.
15. Sint o gurmanda.
16. Citesc bloguri culinare zilnic.
17. N-as muri de foame daca nu mi-ar trimite mama mancare.
18. Dar sper sa nu ia asta in considerare :D
19. De doi ani si jumatate am aceeasi greutate.
20. Poate pentru ca in anul II m-am imprietenit cu diferite boli de stomac.
21. Si de cap, cred.
22. N-am avut niciodata parul atat de lung ca acum.
23. Da, stiu ca am pielea prea alba.
24. Nu e vina mea, e o problema de pigment.
25. Expresivitatea fetei ma cam baga in belele.
26. Ma relaxez cand spal vase.
27. Cred ca sint obsedata de curatenie.
28. Sterg praful aproape zilnic.
29. Uneori in cele mai proaste momente.
30. S-ar putea sa fiu alergica.
31. In liceu credeam ca alergiile sint doar mofturi.
32. Imi plac perpendicularitatile.
33. Imi place Moby.
34. Am avut acelasi playlist pe mp3 un an de zile.
35. As mai merge la un concert Faithless.
36. Mi-e frica de trenuri.
37. Dar sint mijloacele mele de transport preferate.
38. Desi nimic nu se compara cu privelistea de deasupra norilor.
39. Uneori as vrea sa ma mut in Germania.
40. Vorbesc germana foarte prost.
41. Toata lumea are impresia ca o stiu foarte bine.
42. Vorbesc mult la telefon.
43. Vorbesc mult de obicei.
44. Ma pierd in detalii de multe ori.
45. Sint mai eficienta in scris.
46. Am 6 agende acum.
47. Scriu in toate.
48. Colectionez sacose.
49. E greu sa scrii 99 de lucruri despre tine.
50. Tanjesc dupa lumina naturala.
51. Am avut cont pe hi5.
52. Acum am pe Facebook.
53. Mananc prea multe dulciuri.
54. As manca pepene galben rece in fiecare zi.
55. Copiii ma plac.
56. Am o singura superstitie.
57. Ma fascineaza numerele 5, 10, 15, 20, 25 si 30.
58. Vocea mea inregistrata e naspa tare.
59. Negociez tot timpul cu anticarii.
60. Cred in ceea ce spun Frankie Goes to Hollywood in The Power of Love.
61. Nu (mai) adorm la filme.
62. Pentru ca am fost invatata sa le respect.
63. Nu si pe alea de duzina.
64. Am plans la Grey's Anatomy.
65. In unele zile, cand ma trezesc, nu stiu in ce an si ce zi sintem.
66. Sint ramasitele unei oboseli cronice din facultate.
67. Pe care o indepartez acum cu un autoindus zen.
68. Nu mi-e frica de dentist. Deloc.

Şi chestia asta:

You Just Graduated From Journalism School. What Were You Thinking? zice New York News într-un articol de luna trecută. Şi continuă cu:

In a down economy, the smart play is to go to school to learn new skills, network, and ride it out. At least, that's the case in a normal industry. But conventional wisdom has it that planning for a future in journalism makes as much sense as signing up for a career as a Pontiac dealer.

Şi eu am renunţat la un master în marketing (care mă sufoca, mă enerva, nu îmi plăcea şi era şi la FEAA, asta ca să fiu scurtă) ca să fiu iar în anul I la un master la Jurnalism. Hmm, exciting times are coming.

Menajez aparatura

Wow! I've done the 4 days without even near my laptop. Awesome.

Ah, mîncarea!

Cooking blogs, citesc şi salivez, citesc. În curand nu voi mai rezista şi voi şi găti. Deşi staaau foarte bine la capitolul ăsta acum ţinînd cont de faptul că în urmă cu doi ani cel mai bine ştiam să încălzesc şi să comand :D

Vă îndrum şi pe voi să salivaţi la: Maya, Mazilique, Flor şi Gospodini. Răbdare şi tutun vă doresc!

Nu mă recunosc colegii şi mi-e frică de Gmail

1. Trebuie că mi-am schimbat tare mult aspectul fizic de prin anul I încoace sau măcar atitudinea de nici un fost coleg de clasă sau de liceu sau vecin de printre blocuri nu m-a recunoscut cînd am fost acasă zilele astea. Îi cool, n-a trebuit şi nu trebuiă să mai stau la discuţii mărunte despre ce faci?, unde lucrezi?, ai terminat?, în vacanţă unde te duci?, dar ai slăbiiiiiiiit!!!

2. Mi-e tot mai frică de Gmail. De Yahoo încă nu, pe adresele de Yahoo nu vin mail-uri importante. Deschid Gmail-ul la 2-3 zile după ce văd în mailman că numărul mail-urilor necitite creşte şi creşte şi sînt sigură că sînt cu veşti despre lucruri pe care nu vreau pur şi simplu să le fac şi mă apucă groaza ştiind că sînt oameni care mă înjură că nu le răspund. Vreau o viaţă fără mail-uri!

În cazul în care mi-aţi trimis mail-uri şi n-am răspuns

Aproape zilnic, după ce rîd, mă enervez, mă bucur după caz şi după vreme, îmi aduc aminte şi de vina care stă prinsă bine într-un colţ al corpului meu. De ceva timp. Şi n-a plecat pînă acum. Mă simt vinovată de o serie de lucruri dintre care cel mai nesemnificativ (sau poate că nu) e felul în care cu nonşalanţă dau "mark all as read" tuturor mail-urilor mele. De la oricine ar fi ele. Şi mai sînt şi oleacă evitantă... Dar simt că e bine pentru mine să fiu aşa momentan. O să mai dureze puţin, dar nu mă grăbesc. I think they're called ups and downs. Lucrurile se întîmplă cînd trebuie să se întîmple. Pînă atunci iau ulei de cătină :D

Dreaming of

a Faithless concert. With a live Crazy English Summer, vivid as this one:

Veşti bune! Oana are blog

Acum că a adunat şi ea vreo trei însemnări, să ne facem şi noi că sîntem gazde bune şi s-o primim pe Oana cum se cuvine printre bloggeri (nu că eu aş şti cine-s ăştia, eu n-am blog :D). Ia şi scrie acolo să nu se vadă că eu nu scriu.

O găsiţi în lista mea pe penultima, dar nu cea din urmă poziţie (scuze, aşa e cu regulile astea democratice şi alfabetice din grădina mea). Bănuiesc că trebuie să mă orientez spre maică-mea de-acu' să-şi facă şi ea blog şi-o să fim o familie mare şi fericită. Asta dacă nu cumva îl apucă şi pe Fil, să vezi atunci distracţie!

Să devorăm biblioteca, zic!

Am trecut la Diavoliada şi alte povestiri a lui Bulgakov. Lumea văzută de Garp, alertă, tristă, amuzantă, dureroasă, adevărată şi în atîtea alte multe feluri care să te facă să o citeşti cu nerăbdare, m-a împins către cărţile mari din bilbliotecă. Mari şi la vorbă, şi la port. Dacă Lumea văzută de Garp are aproape 800 de pagini, Diavoliada şi alte povestiri are peste 1000. Simt că-mi intră iar în casă ceea ce numeam cîndva voinţă. Lectură plăcută!

The World according to...

"... i se părea ciudat că ai ei o copleşiseră cu atîta atenţie în copilărie, pentru ca apoi, la un moment dinainte stabilit, să pară că închid robinetul afecţiunii şi că îl deschid pe acela al speranţelor - ca şi cînd, pentru un interval scurt de timp, se aştepta din partea ta să absorbi iubire (oferită cu generozitate), ca apoi, pentru un alt interval, mult mai lung şi mai serios, se aştepta din partea ta să îndeplineşti anumite obligaţii."

"Probabil că aşa sunt toate familiile, îşi spunea Jenny Fields. Simţea că, dacă va avea vreodată copii, nu-i va iubi mai puţin cînd vor fi împlinit douăzeci de ani decît atunci cînd avuseseră doi ani; s-ar putea să aibă mult mai multă nevoie de tine la douăzeci de ani, aşa gîndea ea. În fond, ce nevoi ai la doi ani?"

Lumea văzută de Garp, John Irving

M-am hotărît

Nu vedeam nimic din cauza ploii care spăla cu spor geamurile celor două vagoane Săgeata Albastră de mă aduceau de acasă la Iaşi. Trenul era aproape plin de umbrele şi de oameni uzi, dar uimitor de liniştiţi. În plus, eu eram însoţită doar de mp3-player-ul meu încărcat cu ultimul album Moby şi un set de melodii suspecte şi săltăreţe de la Fil. Şi fără un bureţel la o cască.

În asemenea condiţii, nu puteam decît să meditez şi să rememorez. Şi, ce să vezi?, mi-am adus aminte de blogul meu. Ăsta e jurnalul pe care nu l-am avut în adolescenţă, îmi place despre el şi l-aş trece cu mîndrie la capitolul "Ce-ai făcut bun la viaţa ta?". Cred că-l voi păstra toată viaţa ca pe un album foto în care pui din cînd în cînd, la evenimentele importante, cîte o poză care reconstruieşte în imagini existenţa ta.

Nu-mi (mai) spune

Nu-mi spune că totu-i risipă
Iluzie arsă-n zadar
Redă-mi răsuflarea în pripă
Şi lasă-mi speranţa măcar

Hai fă-te comodă în fotoliu
Înfruntă-ţi tendinţa spre nu
Renunţă, te rog, la orgoliu
Şi cîntă-mi din nou voulez vous

Hai fă-te comodă în fotoliu
Înfruntă-ţi tendinţa spre nu
Renunţă, te rog, la orgoliu
Şi cîntă-mi din nou voulez vous


Walter Ghicolescu - Nu-mi spune

Melodia e la un buzz distanţă în cazul în care aveţi chef de un şlagăr românesc. Eu am chef să i-o dedic lui Corneliu Munteanu drept mulţumire pentru toate "dedicaţiile" pe care mi le-a adresat astăzi, la contestaţii.

To All New Arrivals

La Mulţi Ani de Ziua Copilului! :)

Aş vrea să mulţumesc...

Îi urăsc pe toţi cei care au făcut ceva din cultura ieşeană (anul ăsta, mai multe festivaluri şi evenimente ca oricînd) în pre-sesiune şi în sesiune, mai exact înaintea sau în timpul unora dintre cele mai drăguţe examene ale mele. Nu contează, o să fiu liberă la vară. Cînd n-o să se întîmple nimic.

Mă fac mare

De azi în două săptămîni e ziua mea de naştere. Petrecere cu surle şi trîmbiţe în Corpul B al UAIC. Meniul include:

• de le 16.00 - seminar Comunicare Organizaţională

• de la 18.00 - examen de sfîrşit de semestru Engleză

• de la 20.00 - prezentare proiect de final WebDesign

Pe la 22.00 mă puteţi recupera frîntă din faţa FEAA ca să-mi spuneţi La Mulţi Ani. Nu garantez petrecere. Cadourile le voi primi, totuşi. Şi anul ăsta ştiu şi ce vreau.

Iar la anul nu mai vreau examene de ziua mea.

Nu vreţi să ştiţi ce e coltanul

Citiţi despre coltan şi aici. Pînă la capăt, chiar dacă-i lung. Şi miraţi-vă de ignoranţa noastră.

Am ajuns mai tîrziu

Cred că n-aţi mai dat de mult pe la rubrica O persoană. Vă înţeleg, nici eu. Am avut şi de ce să nu facem prezenţa, nu-i aşa? Pentru unii era prea plictisitor să citească şi răscitească aceleaşi interviuri, pentru mine era prea ruşinos. Şi dureros.

Mi-a luat o lună să încropesc un interviu. Nici acum nu-mi vine să cred. Şi n-a fost din cauza "subiectului" de data asta. Ba chiar a fost unul drăguţ, care mi-a răspuns prompt la telefon, a stabilit o întîlnire degrabă, deşi între două repetiţii, a ajuns la locul stabilit mai devreme şi-a stat la taclale cu mine două ore. După asta s-a rupt ceva. Nu ştiu exact ce, dar n-am mai făcut nimic. Nu numai pentru rubrica O Persoană, n-am făcut nimic pentru nimeni. Doar mîncare :D

Şi aşa am tot extras de pe reportofon cîte 10 minute pe zi vreme de o lună. Şi-apoi am unit răspunsuri, am corectat formulări anapoda, am clarificat întrebări cîte una pe zi vreme de o lună. Dar am răzbit azi dimineaţă. Puteţi vedea aici ce-am dus la capăt.

N-am reuşit să scriu la timp (?), dar nici nu m-a grăbit nimeni. Nu că aş fi vrut, nu reacţionez bine la "hai, hai! cînd e gata?". Sper să nu mă fi părăsit cititorii, cîţi erau ei. Nu de alta, dar de la unii am primit ameninţări :D Şi sper să nu-mi mai fugă puterea de a scrie. Orice.

Cum recuperezi 30 de zile?

Ma prinde 1 Mai fara nici un rand nou. O trecut o luna. O trecut degeaba. Nu stiu cum sa fac s-o sterg. Tre' sa incep de undeva, dintr-un colt. Care?

2 ani

Simona, dragă, cred că-i clar că nu e o perioadă prea înfloritoare. Blogul tău a împlinit ieri 2 ani. Ruşine! Atît am avut să-ţi zic. Cu plăcere!

Aici aş merge acum

Adică la Jiuzhaigou. Trebuie să fie tare linişte acolo, acum. Luaţi-vă revista, pozele sînt mai pline de culoare decît pe site.

De ce fumează femeile pe stradă?

În cele două săptămîni care au trecut de cînd am scris ultima dată m-am întrebat de nenumărate ori de ce femeile fumează pe stradă. De ce atît de multe femei fumează pe stradă. Pentru că am dat peste foarte multe şi majoritatea în vîrstă, deci de două ori mai scîrbos, nu pentru că aş avea atîta atenţie de acordat subiectului.

Cînd fumează din mers arată ca nişte începătoare care se îneacă tare cu primul fum, ţigările le ţin ridicol între degete încercînd în acelaşi timp să răspundă la telefon şi să-şi ţină geanta pe umăr spre deosebire de bărbaţii care fumează pe stradă şi a căror singură grijă este chiar aceea de a fuma pe stradă. Şi încă nu mi-am dat seama dacă vor chiar să fumeze sau aprind paiele degeaba. Şi doar trăiesc printre fumători şi fumătoare, nu o fac aici pe lupul moralizator. N-am luptat niciodată pentru interzicerea fumatului pentru că mi se pare că e ca şi cum ai lupta împotriva religiei catolice, dar aş susţine interzicerea fumatului pe străzi pentru femei. Oricît de sexist ar suna. :D They should keep their smoking indoor.

Ce m-am mai întrebat de nenumărate ori în astea două săptămîni e de ce a ajuns Cine suntem a lui Dan Puric atît de la modă. Mi-au cerut mulţi cartea, mulţi nepasionaţi de subiect, mulţi cititori doar de Baltagul şi Ion. Nu ştiu dacă să mă bucur că e citit sau să mă întristez că e citit (s-ar putea) cu superficialitate.

Nu mi-au plăcut

A trebuit să-mi cumpăr sfinţişori. Sper că nu va mai trebui niciodată. Da, mama?

Trafic

Pe Strada Păcurari e plin tot timpul. Întotdeauna, pe Păcurari şirurile de maşini bot în bot par că nu se mai termină. Pe Păcurari e plin (aproape) tot timpul şi de ambulanţe, le văd şi le aud zilnic. Cînd se aud sirenele dinspre Fundaţie, cele două şiruri se trag spre margine şi ambulanţele trec printre ele ca Moise prin Marea Roşie.

Toţi şoferii aşteaptă liniştiţi cele cîteva secunde cît îi ia ambulanţei să gonească prin mijlocul străzii şi apoi îşi reiau locul în lungile şiruri care par că nu se mai termină. Aproape toţi şoferii. Dintre toţi, tot timpul unul e mai şmecher, musai. El nu se sufocă la fel ca ceilalţi în traficul înghesuit, nu, nu. El o ia în urma ambulanţei şi înaintea celorlalţi fraieri care respectă regulile.

Cel mai mult îmi place la şoferii ăştia mai deştepţi ca toţi ceilalţi rînjetul larg care le poceşte faţa. Întotdeauna rînjesc enervant şi mîndru cînd se văd ajunşi primii la semafor.

Frunzăreală vă prezintă

Ştiu cum e să nu vrei sau să nu ai chef să comentezi articole. Nici eu nu vreau sau n-am chef uneori. Dar să nu bage nimeni de seamă majorele schimbări de look ale blogului meu! Aaaa, nu se mai poate aşa, am făcut aşa pas important după aproape doi ani de Frunzăreală şi doar Silvia a avut spirit de observaţie? :D

În afara faptului că am o poză cu totul şi cu totul nouă, într-o abordare de un dramatism mai ceva ca al lui Edith Piaf şi că buchetul de frunze, pe mine, cel puţin, m-a dat gata, am reuşit să fac (în sfîrşit!) ordine în Ramificaţii, să corectez unele adrese, să adaug cîteva pe care vroiam de mult să le adaug şi, cel mai important, să le aranjez şi eu după o logică. N-am găsit alta mai bună decît ordinea alfabetică, dar asta e altă poveste.

Aşadar, template-ul semi-nou e aici de cîteva zile, v-am lăsat timp să-l admiraţi, să vă gîndiţi ce să ziceţi (numai de bine) despre el şi, ah, era să uit, să observaţi că scriu şi cu diacritice. Odată cu laudele generoase puteţi să daţi drumul şi la urările de La Mulţi Ani. Anul ăsta sărbătoresc ziua blogului mai devreme şi mai mult :D

Secretarele de la FEAA si Portalul Intelepciunii

Constructia frazei ca constructia frazei (sic!), dar cu fetele ce-aveti? Este si ele candidate, nu candidati, ce ziceti?



Pierdut carnete de student. Le gasiti rapid in interiorul anuntului. Sau "sant" eu confuza?



Si anunturile urmatoarele sint de toata frumusetea. SI CU CAPS CA SA FIM SIGURI CA ATI CITIT SI CA SA STITI CA TIPAM SI ONLINE, NU DOAR LIVE.

Burn My Shadow

I have burned my tomorrows
And I stand inside today

Zilele Cinematografiei Portugheze - UberConcurs

Nu uitati de concursul de pe AltIasi pentru Zilele Cinematografiei Portugheze.
E cu carti! :D

Draga Blogule,

De ce e bine sa-ti iei vacanta, sa te scufunzi cateva zile in somn si in nepasare de toti si toate daca luni o iei de la capat? Ma gandesc sa schimb unghiul de abordare, sa-l indrept si din palaria magica, fara nici o preparatie, sa iasa numai zile de luni prietenoase. Cum poti sa urasti o luni cand luni nu creste nici iarba?


***

In scurta-mi lipsa am citit Biblia de neon, singura carte pe care a mai scris-o John Kennedy Toole despre care am mai scris eu cand am citit Conjuratia imbecililor, cealalta carte a lui Toole. (Treceti peste circularitatea ametitoare a frazei mele :D. Multumesc!) Biblia de neon e de o inocenta coplesitoare, va rog sa o cititi. Mi-a adus aminte de De veghe in lanul de secara. :)

Rutina. Ma scuzati, n-avem

Silvia are o problema cu dependenta de cafea si cu rutina de dimineata a oamenilor. Problema ei mi-a adus aminte de problema mea. De la sfarsitul anului 2008 si pana in viitor, cred, nu ma mai pot trezi mai devreme de ora 10. Azi am avut o eroare de jumatate de ora, dar nu stiu cand se va mai repeta.

Am incercat mai multe leacuri babesti: m-am dus la culcare mai devreme de ora 2 (mai devreme de ora 1 nu prea se poate, ultimul invitat al lui Jay Leno pleaca acasa pe la 1.30), am schimbat tonul de alarma (am incercat si sonerie stridenta, si sonerie domoala), am pus telefonul departe, departe de mine, sa fie nevoie sa ies chiar dintre plapumi ca sa-l fac sa taca. Astept alte sugestii, neaparat!

In alta ordine de idei, eu n-am nici o rutina dimineata. Singurul lucru pe care-l fac in fiecare dimineata dupa ce ma ridic din pat este sa deschid ochii. Dupa deschisul ochilor tot timpul se intampla altceva: ori adorm inapoi, ori ma duc la bucatarie si apoi la baie, ori invers, ori mananc un iaurt, ori citesc, ori deschid televizorul, ori il inchid, ori...

Google ma invata despre Jackson Pollock

Cred ca asta e unul dintre cele mai personalizate logo-uri Google. Google e ingropat de tot, nu mai tin minte sa mai fi fost vreunul in care sa nu se distinga nimic din Google.

Ce-am mai invatat la DJSC

Demonstratia e pe AltIasi, la penultima rubrica. M-am gandit ca e plictisitor sa va povestesc iar ce invat la FEAA. :D

Regretul e urmatorul: ca in facultate m-am visat mare tabletista si nu cred ca are sa fie si ca din cauza asta am tratat cu superficialitate celelalte genuri jurnalistice. Printre care interviul. Iar interviuri mai iau acum, din cand in cand :). Dar sper sa tot mai iau. Ideal, din ce in ce mai bine.

Ce mai invat la FEAA

Din suportul de curs al unui... Al unui, e suficient.

"Intreprinderea sau firma poate fi definita intr-o optica economica, juridica sau psihologica."

"In primul rand, finalitatea intreprinderii reprezinta ratiunea existentei sale, acel sau acele mobiluri pentru care ea traieste. Intr-o alta interpretare se arata ca finalitatea unei organizatii reprezinta sistemul de valori pe care ea insasi si le fixeaza. Sub acest aspect, orice organizatie cauta sa realizeze finalitatea sau finalitatile sale."

"O formulare mai larga este urmatoarea: finalitatea esentiala, de prim ordin, a oricarei intreprinderi este crearea de bogatie, in armonie cu dorintele sale si cu cele ale societatii in care isi desfasoara activitatea. De aici se desprinde constatarea ca finalitatea firmei are un caracter filozofico-politic si reprezinta un element de permanenta al sistemului de valori."

And, to hit you in the face, adevarul adevarurilor:

"Omul, consumatorul este cumparatorul principal."

Sint redate intocmai, doar diacriticele lipsesc. Cine mai vrea, sa mai ceara, ar fi bine sa nu imi omor doar eu neuronii.

...

Nu pot sa fug dupa note.

Am avut o idee

Ieri am vorbit cu Bompa. Adina Bompa. O gasiti pe aici, pe undeva.

Ne-am gandit (adica eu m-am gandit si pe urma am pus-o si pe ea sa se gandeasca) sa scoatem o carte. De conversatii virtuale. Sau de e-forisme (ca o buna si de drepturi de autor iubitoare recunosc ca formularea este a ei).
Eu zic ca avem deja doua dintr-astea, sint tot de ieri, bineinteles.

Al Adinei: "in viata tre' sa ai repere".
Al meu: "mie-mi place viata, bre."

E un inceput bun, cartea va aparea in librarii la mijlocul acestei veri. Asteptam recenzii si (poate) niste sugestii.

Nor de vanzare

Cutiest and funniest little monsters ever. De pe Joy Tricks, un site plin de "bunatati" handmade. Preferatul meu, in cazul in care nu va puteti hotari ce sa-mi cumparati. :D


De la Andreuca.

S-a terminat petrecerea

Sa vedem:

• trezit cu alarma de la telefon, dimineata - verificat;
• deschis laptopul dupa multa vreme - verificat;
• mail-uri, YM, bloguri, ziare, stiri TV - verificat;
• atmosfera de sarbatoare si vacanta in casa - in curs de disparitie;
• cursuri si seminarii - verificat;
• teme, proiecte, examene, carti - hohooo;
• discutii despre cele de mai sus - apar imediat;

Cred ca sint suficiente puncte si argumente ca sa accept ca s-a sfarsit petrecerea. Nici vacantele nu mai sint ce-au fost...

2009. Oau.

Anul asta l-am inceput la timp, nu tarziu ca anul trecut. Urarile le-am facut la vremea lor, uite inca una, tot la timp: sa va fie anul numai bun! La Multi Ani! s.a.m.d. Daaaar, pentru cine are treaba cu mine, imi pare rau, mai am doua zile de vacanta. Le voi respecta cu sfintenie, nu deranjati! ;))

PS: am mancat asa niste bunatati de revelion... mmm...