Familia

Acolo erau. Bine infipti intr-una dintre cele trei (doar trei) banci albastrui-jegoase ale autogarii. Dar aia era banca cea buna! Ferita de soare si de vint, de calatorii buimaci si plini de bagaje, de discutiile celor care beau la intrarile crismelor si "agentiilor de turism" din Vama Veche.

Ei, cei patru muschetari, au ocupat banca de onoare si au avut grija sa-si marcheze bine teritoriul cu o geanta gigantica de rafie, cu alte cateva genti mai mici si mai decente, cu cei doi baietei ai lor si cu olita aluia mic. Capetele acestei sagrada famiglia, el, mic si bondoc, ea, mica si indesata, dar amindoi cu flip-flop-uri smecheri, s-au instalat bine in coltul lor in asteptarea mijlocului de transport care sa ii duca cine stie unde.

Apoi a inceput spectacolul. Baiatul cel mic a avut nevoie. Si daca a avut nevoie, a facut. In olita, doar nu era sa se duca la toaletele din cladirea pe care banca lor o sprijinea cu atita mindrie. La toaleta, mama s-a dus doar cu olita plina si s-a intors cu ea scuturind-o de stropi de parca era castronul in care tocmai se pregatea sa faca salata.

Am ris, cred ca se prinsesera. Am ferit putin privirea, the show must go on, nu? Copiii au ales sa zburde, parintii sa se lase osteniti pe spatarul bancii. Apoi, din buzunarul secret al gentii de rafie a fost scoasa ea, pila de unghii. Picioarele trebuie sa arate bine. (Nu mai mentionez ca la banca alaturata o domnisoara ce nu facea parte din clan se pregatea in acelasi timp sa-si schimbe adidasii cu o pereche de saboti cu toc mic pe care i-a purtat in continuare cu sosetele care facusera cunostinta si cu incaltarile sport.) Sotul, in schimb, a ales sa se delecteze cu un minutios tratament facial. A minat in nara stinga cu atita pasiune, cu atita pofta de viata ca l-am vizualizat pentru un moment ca un curajos revolutionar. Delicatetea cu care facea bilute de muci pe care le arunca apoi subtil, uitindu-se sa vada daca nu il prinde cineva in flagrant cu delictul in mina, m-a emotionat pur si simplu.

Citeva microbuze mai tirziu, ei sint la capitolul "tandre imbratisari urmate de stoarcerea unui cos de pe nasul sotiei". Sublim, demn de o pictura la ICR din New York. Pachetul meu nu mai ajunge, familia se gindeste sa se invioreze putin. Baietelul cel mic se asaza pe treptele pline de praf, mama ridica tricoul sa isi aeriseasca burta, tatal ii explica celuilat baiat ceva cu pila de unghii. Pila era aurie.

I-am admirat. N-au ascultat manele, n-au vorbit rastit, n-aveau lanturi groase de aur la git. N-au scos sandvisuri cu salam, copiii n-au tipat, n-au plins, nu le-a fost sete. Si-au demonstrat educatia, obiceiurile in liniste. S-au manifestat cum, din pacate, nu numai la autogara poti vedea in Romania.