Zilele astea m-am intalnit cu Ali. Ali e din Falticeni, e foarte simpatica si desteapta si se ducea in Piata Unirii. Sa dea de mancare la porumbei. Atunci m-am intristat si m-am gandit:
Noi cand (pana mea) ne apucam de lucruri dintr-astea serioase?
PS: De ce in Romania totul se rezolva dupa o mare criza de isterie? A mea. A, si dupa 5 zile, 50 de telefoane, 5 sesizari, 10 drumuri si 100 de nervi. Zilele astea m-am simtit ca in The Assassination of Richard Nixon. "Who are these men, maestro, who keep us waiting at their feet? The meek shall not inherit the earth. The earth belongs to the bullies who do not care how they get to the top, as long as they arrive."
2 comentarii:
O cunosc si eu pe Ali si promit ca data viitoare cand merge in Piata Unirii sa dea mancare la porumbei merg si eu cu ea. :D
p.s. Bestiala replica! Alta mai potrivita nu exista, saaaaau...ceva pentru personalul de la UPECE:
``Well, we're just gonna have to use our brains.``
Cu mica precizare ca ei nu se pot bucura de asa ceva! :))
Inca o data ma bucur ca am ales reteaua de cartier cea mult injurata pe forumuri: Airbites. Macar imi pica netul doar o data la doua luni chiar daca atunci pica bine de tot... cam o saptamina. In rest, sper ca drumul spre finishul licentei sa fie cit mai lipsit de nervi :D. Cit despre upece si creier... baba si mitraliera :D.
Trimiteți un comentariu