Un roman bun si alte cele

"Deodata, insa, in orele timpurii ale unei dimineti de noiembrie, o dimineata de duminica, niste sunete neobisnuite au incalcat zgomotele firesti ale noptii in Holcomb - chelalaielile isterice ale coyotilor, fosnetul uscat al stirului maturat de vant, fluieraturile mai intai puternice apoi din ce in ce mai slabe ale locomotivelor. In acel moment nici o fiinta din Holcomb-ul adormit nu le-a auzit - patru focuri de arma care, la un loc, au pus capat la sase vieti omenesti." (Prezentare si traducere de Const. Popescu, 1968)

Dupa ce am terminat de citit cele aproape 500 de pagini m-am intrebat mai multe lucruri. M-am intrebat ce e mai bine sa faci mai intai: sa urmaresti filmul sau sa citesti cartea dupa care a fost facut? M-am mai intrebat cat de departe poate merge un scriitor pentru romanul lui (5 ani chinuitori, fizic si psihic, de ancheta, studii de legislatie si patologie criminala, mii de pagini de insemnari, lungi discutii purtate in celule cu criminalii, asistarea la executie) si m-am intrebat de ce nu am citit mai repede Cu sange rece de Truman Capote :D Raspunsurile au fost unul: non-fictiunea poate fi foarte captivanta, poate mai captivanta decat fictiunea si nu este numai pntru istorici, scribi si jurnalisti. Ca, apropo, Capote a fost si mare jurnalist prin New York, asa, dar noua nu ne spune asta la scoala. Pe noi ne invata de aia de la BBC, de Nistorescu si Tatulici si alti asemenea ziaristi talentati.