Morala

Tot nu cred ca "lucrurile importante au nevoie de timp". I'm in semi-zombie mode si n-am avut nevoie decat de o saptamana pentru asta :-j.

PS: This is my sleepy, mazed welcome back hello catre blogosfera.

It was a nice ride

Well, cred ca-i gata de acum... Mai ramane sa cant duminica Gaudeamus Igitur la care nu stiu decat inceputul adica Gaudeamus Igitur :D si sa fac tone de poze.

PS: Stiu ca-i patetic si melancolic, dar o sa imi fie dor de toata lumea (n-o sa plang chiar, spre nenorocul Silviei) si imi pare bine ca am trecut pe aici si ca am invatat atatea. Si bune si rele si obositoare si aducatoare de satisfactii.

Portofoliu la Stiinte

La trecerea de pietoni, asteptand sa se inverzeasca semaforul, mama si baietelul chicotesc. Baietelul e in clasa a III-a, a IV-a cel mult. Veselie nevoie mare pana cand copilul isi aduce aminte: "Vai, am de facut portofoliu la Stiinte." Portofoliu?
What are these poor kids learning in funny, cool primary school?
In clasa a III-a, imi amintesc si acum, aduceam la scoala cartofi pe care trebuia sa ii taiem in diferite forme, sa-i examinam putin si pe urma sa-i bagam in acuarele ca sa putem pe urma sa stampilam cu ei foile albe de hartie, mandrindu-ne ca am desenat ceva ce numai noi puteam identifica. Astea erau Stiintele, asta era portofoliul. :D Si uite ce bine am ajuns!

Cartea vietii, a junglei, a...

Sting-The Book Of My Life

Let me watch by the fire and remember my days
And it may be a trick of the firelight
But the flickering pages that trouble my sight
Is a book I'm afraid to write

It's the book of my days, it's the book of my life
And it's cut like a fruit on the blade of a knife
And it's all there to see as the section reveals
There's some sorrow in every life

If it reads like a puzzle, a wandering maze
Then I won't understand 'til the end of my days
I'm still forced to remember,
Remember the words of my life

There are promises broken and promises kept
Angry words that were spoken, when I should have wept
There's a chapter of secrets, and words to confess
If I lose everything that I possess
There's a chapter on loss and a ghost who won't die
There's a chapter on love where the ink's never dry
There are sentences served in a prison I built out of lies.

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

There's a chapter on fathers a chapter on sons
There are pages of conflicts that nobody won
And the battles you lost and your bitter defeat,
There's a page where we fail to meet

There are tales of good fortune that couldn't be planned
There's a chapter on god that I don't understand
There's a promise of Heaven and Hell but I'm damned if I see

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

Now the daylight's returning
And if one sentence is true
All these pages are burning
And all that's left is you

Though the pages are numbered
I can't see where they lead
For the end is a mystery no-one can read
In the book of my life

Cred ca va merge mai bine cand voi avea dublul varstei de acum, dar nu-i asa ca are voce super Sting? :D

PS: La multi ani! Erau multi copii in oras azi. Si mancau multa inghetata.

Nunta cu scantei

Am fite-n cap
Nu mai incap
De fite-n cap.
Circotasii

Dupa modelul "Relatare Retrospectiva" sa va povestesc ceva vechi si bun. De sambata trecuta, numai bine se intra cu istorisirea in spiritul sfirsitului de saptamana.

Sambata trecuta, cum spuneam, am realizat, pentru a cata oara oare?, cat de mare este butoiul cu fite in Falticeni. Da, orasul cu adresa oficiala, domiciliul stabil si patul care nu mai e al tau ca l-au transformat parintii in altceva de cum ai zis "Am intrat la facultate!", dar asta nu mai conteaza atata timp cat te mai primesc in vizita. Respirati! Asa. In Falticeni este fite multe, fite pe cm patrat, fite de vinzare, de tot felul. Cred ca exista si profesori de fite de acum.

Buuuun! Fita de primavara, vara si toamna anului astuia, 2008 din cate retinem, exact, anotimpurile cind se cumpara rochii de mireasa cu kilogramul este artifica din fata restaurantului/localului unde are loc fericitul eveniment. Jocul de artificii, pardon, explozia de pe cer de 30 de minute mai ceva ca la Revelion, nu simpla petarda a simplului muritor.

Si cum sezonul a inceput si cum adresa oficiala de care pomeneam mai sus e prin centrul orasului adica unde sint multe restaurante/localuri unde au loc multe fericite evenimente, macelul e garantat, vorba colegului Giurgia. Fum si lumina pe cer sa fie, ce conteaza zgomotul, cui nu-i plac artificiile?

Presimt ca fita de la anul va fi aducerea de animale exotice la nunti.

Taximetristul

Retrag tot ce-am spus vreodata despre taximetristi. Despre "toti" taximetristii. Retrag toate injuraturile, amenintarile si mustrarile pe care le-au meritat in diferite momente ale vietii mele "toti" taximetristii. Cuvintul "toti" a disparut din vocabularul meu, generalizarile nu mai au loc in viata mea. Pentru ca ieri am intalnit taximetristul.

Pe taximetristul acesta il cheama Traian, dar asta nu are nici o relevanta. Nici faptul ca era voios nevoie mare nu e foarte important. Dar ca ne-a facut pe toti patru (nu se poate spune ca ne-a umilit, nu cred ca am cunoscut noi vreodata asemenea sentiment :D)... asta are mare insemnatate in relatarea noastra de fata.

Taximetristul acesta cu masina rablagita, dar cu minte agera ne-a pus niste intrebari. Mai intii despre Iasi. La care am incurcat toate raspunsurile. N-am stiut nimic despre infiintarea "Cuza", despre cind si cu cine s-a casatorit Ion Creanga, despre exilul lui Alexandru Ioan Cuza, iar la capitolul Heidelberg am dat-o rau in bara. Eu, ca pe mine m-a indemnat orgoliul sa spun ca am fost acolo si ca "mai stiu". N-am stiut ce rau (sau fluviu?) se vede din cetate, cum se cheama universitatea din Heidelberg si ca e cea mai veche din Germania ("cum e Cuza in Romania, domnisoara"), n-am stiut raspunsul la alte asemenea intrebari de baza.

Vine si partea buna pentru noi. Aia in care taximetristul scoate de pe undeva "Germana in 10 pasi" sau cam asa ceva, dar unde nu i-a mai mers ca germana stim si eu si Oana. 1-5 pentru noi :D.

In momentul in care Oana marturisea ca deodata drumul ala facut de atatea ori i se pare mai lung ca niciodata si ca ii pune si ea niste intrebari despre Falticeni, sa vedem noi daca ne mai prinde, primim promt provocarea: "Citi ani avea Ion Irimescu cand a murit?". Ne-a micsorat entuziasmul cand ne-a zis si despre Muzeul Apelor, Nicolae Gane si cam orice mai era demn de mentionat la Falticeni.

Cam pe ultima suta de metri, dupa ce ne-a intrebat si unde sintem studenti, s-a gandit ca poate ne descurcam mai bine in alte domenii si a scos din palaria magica vreo doua intrebari despre Bill Gates si Microsoft. Norocul nostru a fost ca am ajuns cand a inceput capitolul "Limbajul Java". Dar, vorba lui, asta a fost o calatorie frumoasa.

Daca il mai intalneste careva pe taximetristul Traian, sa ne zica si noua ce indicativ are, sa nu ne mai vina la usa taximetristi manelisti, taximetristi care se cearta cu prietenele la telefon, traximetristi ciudati care se uita din 5 in 5 secunde in spate, taximetristi care nu pornesc aparatul, taximetristi...