Un roman bun si alte cele

"Deodata, insa, in orele timpurii ale unei dimineti de noiembrie, o dimineata de duminica, niste sunete neobisnuite au incalcat zgomotele firesti ale noptii in Holcomb - chelalaielile isterice ale coyotilor, fosnetul uscat al stirului maturat de vant, fluieraturile mai intai puternice apoi din ce in ce mai slabe ale locomotivelor. In acel moment nici o fiinta din Holcomb-ul adormit nu le-a auzit - patru focuri de arma care, la un loc, au pus capat la sase vieti omenesti." (Prezentare si traducere de Const. Popescu, 1968)

Dupa ce am terminat de citit cele aproape 500 de pagini m-am intrebat mai multe lucruri. M-am intrebat ce e mai bine sa faci mai intai: sa urmaresti filmul sau sa citesti cartea dupa care a fost facut? M-am mai intrebat cat de departe poate merge un scriitor pentru romanul lui (5 ani chinuitori, fizic si psihic, de ancheta, studii de legislatie si patologie criminala, mii de pagini de insemnari, lungi discutii purtate in celule cu criminalii, asistarea la executie) si m-am intrebat de ce nu am citit mai repede Cu sange rece de Truman Capote :D Raspunsurile au fost unul: non-fictiunea poate fi foarte captivanta, poate mai captivanta decat fictiunea si nu este numai pntru istorici, scribi si jurnalisti. Ca, apropo, Capote a fost si mare jurnalist prin New York, asa, dar noua nu ne spune asta la scoala. Pe noi ne invata de aia de la BBC, de Nistorescu si Tatulici si alti asemenea ziaristi talentati.

Fraze ubercool auzite ieri

Omul nu evolueaza, omul se dumireste.

Nu stiu sa fac Machiatto, sint noua aici.

Din pacate nu cunosc numele autorilor. Autorilor,da? N-ar fi putut sa zica acelasi om si prima si a doua treaba :D

What can a 7 year old teach you

Ca nu trebuie sa iti fie frica de nimic si de nimeni, nici macar de intuneric.
Ca daca ai trecut in clasa a doua poti sa ai cat de cat grija de tine.
Ca "s" e cea mai frumoasa litera pentru ca se incovoaie si serpuieste.
Ca "Playboy ist so eine neue mode in Deutschland".
Ca la scoala e distractiv.
Ca Cola (that's right) nu e buna, dar ca uneori, poate la petreceri poti bea o inghititura.
Ca poti sta doar in chiloti prin casa daca ti-e cald.
Ca paianjenii pot fi animale de casa si de companie.
Ca lumea e mai mult decat ce vedem noi, astia ocupati cu viata de oameni mari.

Copiii de azi

Bruno are 15 ani. Sau 16. Vorbeste stalcit romaneste, dar stie istoria tarii noastre mai bine decat am s-o stiu eu vreodata. Are pe mp3-ul lui cool si Philips melodii rusesti comuniste. Pentru ca e comunist si el. Ca sa aiba prieteni in Italia. Daca nu crezi in ceva, nu apartii nici unui grup. I rest my case.

Good days

Pina in urma cu o luna foloseam calculatorul/laptopul zilnic si cu aceeasi periodicitate citeam cateva bloguri, uneori mai multe :D Aproape la fel de des scriam. Acum se incheie o saptamana de cand n-am atins tastele si inainte de asta mai stateam fata in fata cu monitorul o data sau de doua ori pe saptamana. Da, sint la Falticeni, doh, din prima fraza se intelege. Dar nu pentru ca sint acasa, acasa numarul 1 vreau sa zic. Hmm, writing is a great thing for me, but greater things have happened :) Imi amintesc ca acum un an scriam la doua-trei zile si imi parea rau daca trecea o saptamana fara sa fi incropit cateva fraze. Apoi n-am mai scris deloc si apoi a aparut blogul (hey you, multumesc pentru cadou pe aceasta cale). Si desi pe blog nu chiar scriu nu cred ca as mai putea renunta la el pentru ca s-ar putea sa ramana singura mea legatura cu scrisul.

PS: Cum sa scrii cand razi si te simti asa de bine si mergi prin locuri unde e liniste ca nicaieri cu oameni pe care ii iubesti si unde este un balansoar facut dupa proiect dom'le? Nu scrii pentru ca atunci ai de facut poze :)

Despre Caragiale si caise

Wakefield devine... deranjanta, cred, sau am eu o problema... Oricum, merge greu cartea, cum am mai spus si cred ca are de facut ori cu americanii, ori cu faptul ca m-am cam saturat de citit carti despre cum totul o ia la vale, negri care jefuiesc, lesbiene, nunti intre homosexuali, oameni care nu gasesc fericirea and whatever. Am retinut ceva mai mult din roman decat insiruirea de mai sus, dar cred, si ma tem daca e asa, ca din cartea asta nu voi ramane cu prea multe. Orice ar fi fost, eu si Wakefield nu ne-am potrivit si imi pare rau pentru ca imi place cum scrie Codrescu si imi place la nebunie ce portret i-a facut Diavolului. Speranta moare ultima si 100 de pagini cate mai am are a long way to go :) Anyhow, in pauzele de Wakefield am citit o alta cartulie pe care am pescuit-o de la cea mai simpatica librarie din oras (La belle epoque, pentru cunoscatori) doar asa, fara sa ma uit dupa un nume (e de Ioana Parvulescu si pe moment nu imi aduceam aminte de ea si ca o stiu din Romania Literara), dupa coperta cum mai fac uneori sau dupa referintele de pe spate. Se cheama In tara Miticilor. De sapte ori Caragiale si mi-a destins cele cateva ore cat a durat sa o citesc. Nu prea inteleg ce a vrut ea sa faca sau sa demonstreze cu eseul asta in care vorbeste nefavorabil de nenea Iancu, iar la final spune cat de mult il adora, dar pe mine m-a distrat si mi-a amintit de ce imi place Caragiale. Oricat de out of fashion ar parea.

PS: cel mai bine se citeste o carte mancand prajitura cu caise coapte bine al carei miros sa te trezeasca dupa-amiaza.
PPS: asta e postul cu numarul 30. Isn't that a cool number?
PS3: " Tot ce exista in tara lui Mitica e pe masura numelui sau, adica diminutivat. Este o lume in care nu se petrec drame, ci dramolete, unde nu exista Binele, dar totul se obtine cu binisorul, unde multe rele mici te impiedica sa vezi vreun Rau mare."

"D-ta intelegi ca nu mai merge cu vechea sistema: Romanul sa se nasca bursier, sa traiasca functionar si sa moara pensionar..." (Greu, de azi pe maine... sau Unchiul si nepotul)