Good feeling

Sîmbătă, zi în care n-am scris pe blog deşi am zis că scriu zilnic, daramfăcutcurăţenie, în timp ce eram cocoţată pe o masă ca să şterg un geam (că noi avem camere înalte, că stăm în blocuri vechi cu balconaşe rotunde, de o persoană) mi-am zis că ceva bun se va întîmpla cît de curînd. "Curînd" e foarte greu de identificat în timp, dar sună optimist. Aşa că m-am dat jos de pe masă, am luat sticla de şampanie care era prin casă şi am pus-o la rece. Acum aştept (ceva s-a întîmplat deja, dar conform good feeling-ului e vorba de mai mult). Wish me luck!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, aşa era?

Ziua asta trebuie să continue bine pentru că a început bine. La 8:15 era atît de răcoare şi linişte afară, iar în autobuz nu era nici un bătrîn răutăcios. Treaba asta m-a înveselit pentru o zi întreagă.

Listen to Elvis

A little less conversation, a little more action, please
All this aggravation ain't satisfactioning me
A little more bite and a little less bark
A little less fight and a little more spark

Ce-am învăţat azi

Azi am stat de vorbă mult la Corso. Şi-am stat şi cînd a început să plouă chiar dacă eram pe terasă. Nu mi-am dat seama cînd mi s-a udat cămaşa pe mine. Nevermind, am învăţat că e mai important uneori să investeşti financiar în socializare decît în mîncare. Bonus, Adina ne-a explicat că sînt mai importante ţigările decît cafeaua şi ce anume prioritizează omul în viaţă. Am mai reţinut că trebuie să văd un SF care începe cu "g", dar am şi uitat care :D = n-a trecut ziua degeaba. Să nu treacă nici o zi fără să aflu ceva nou, noul meu scop.

După 2 luni şi 20 de zile

E momentul pentru ceva, orice. Să vină schimbarea. O să scriu aici zilnic, măcar cîte un cuvînt. Ăla o să fie cuvîntul zilei.

Chestii

Cel mai bine pentru liniştea sufletească personală e să fii sincer. Cu propria persoană şi cu ceilalţi. Măcar cu cei pe care îi iubeşti, care-ţi sînt dragi, care contează. Multă sinceritate strică, totuşi. Orice "prea mult" strică, e o vorbă înţeleaptă din popor...

E greu, însă să-ţi dovedeşti sinceritate, e înşelător, e riscant, e revelator, toate în acelaşi timp.

Cînd eşti sincer în faţa oglinzii, se rezolvă multe. Iar cînd şi dacă se rezolvă multe, nu mai ai pe cine să dai vina. Şi e important să ai pe cine să dai vina ca să fii fericit, împăcat, psihic în regulă. La fel, cînd devii sincer, încetezi să mai fii dezorientat. Ori e convenabil acum să fii dezorientat, te lasă lumea în pace. Şi e bine să te lase lumea în pace cînd nu prea ştii ce explicaţii să dai. Cînd, de fapt, nu lipsa explicaţiilor e problema, ci lipsa curajului. Dar ştiţi cealaltă vorbă din popor, "îmi fac curaj''... E pe drum.

Acum vreau să fiu sinceră cu mine. Blogul meu este o parte din mine, jurnalul meu. În tot timpul ăsta cît mi-am lăsat tarlaua neîngrijită, deschizînd-o de cîteva ori pe săptămînă cu cîte-o pornire (falsă) de-a scrie cîte ceva, doar cît să mă păcălesc, în tot timpul ăsta, cum spuneam, n-am fost sinceră, n-am fost de treabă. Nu te agăţi de lucruri doar pentru că ele sînt pe lîngă tine, nu e frumos. Încurci lumea. Ca să nu mai zic că te terorizează o grijă în plus.

Iau o pauză oficială. Arunc jurnalul într-un colţ de dulap pînă cînd îl voi vrea iar înapoi sau voi avea iar nevoie de el. Mi-a folosit. Ca să învăţ să scriu mai bine, ca să împărtăşesc lucruri cu alţii, ca să mă simt din cadrul unui grup, oricare ar fi el. Acum nu mai am nevoie de el, îl depozitez pînă cînd îmi va trebui din nou. De ce să îmi iau costumul de baie în geantă dacă eu mă duc la teatru? Îl car degeaba, nu? (Teoria "just in case" nu mai funcţionează :D) Ah, oricum explicaţiile nu sînt niciodată de ajuns.

Ne revedem. Mai repede sau nu. :)

PS: Iertare, nu ştiu ce-am avut şi ce-am pierdut deci leapşa mai încolo.