Daca ai imprastiat pe deasupra cacao, nu inseamna ca ai facut un Tiramisu. Tiramisu nu-i chiar asa de nespectaculos ca o amandina sa merite sa-i fie reteta batjocorita, nu alta. Si asta se intimpla in mai toate cofetariile care il prepara si in restaurantele care-l au in meniu. Intr-un singur loc, Restaurantul Latino din Suceava, am mincat Tiramisu asa cum trebuie, in celelalte locuri am mincat plastic, cauciuc, pandispan, chec insiropat cu rom, rulada (wtf?) sau tort.
Tiramisu e o prajitura prea rafinata ca sa fie inlocuita cu un chec sau o rulada cu atit mai mult cu cit nici nu s-au facut vreodata rulade sau checuri din piscoturi din care se face Tiramisu. Iar la Hala Centrala, la cofetaria de la parter care ma impresionase cu prajiturile facute cu frisca naturala, am mincat exact un bullshit cu un mousse de ciocolata intarit si elastic in loc de crema fina si usoara cu mascarpone, cu blat de biscuiti (again, wtf?) insiropati cu rom in loc de brandy care, de altfel, se pune in crema.
Tiramisu e foarte la moda la noi acum si desi in urma citiva ani se prepara dupa vechea si clasica reteta (de altfel, nici nu exista prea multe variatii pe tema), azi toata gospodina cititoare de Practic face Tiramisu din ce are, numai sa-l faca. Nu stiu daca va vine sa credeti, dar am auzit de retete cu brinza topita in loc de crema. Cred ca ar face italienii pe ei de ris la cit de mult tin la retata asta.
Stiu asta pentru ca si matusa'mea din Germania, la care am mincat prima data acum vreo 6, ani si maica'mea care a invatat ulterior de la ea fac prajitura asta cu foarte mare grija si s-au chinuit putin pina au deprins toate miscarile (desi acum sint experte in Tiramisu :D) si nu se pun pe copt una-doua daca nu au ingredientele care trebuie. Pentru ca asa le-au zis oamenii de la care au invatat si pentru ca e o reteta cu istorie.
Come on people, e desertul meu preferat, ii stiu povestea pe de rost, don't try too fool me.
(A young couple with an almost stereotypical southern accent enters the shop, browses around, and pick up some things, then go to the cash desk.)
Me: “Is that everything for you today?”
Woman: “We’re on our honeymoon…”
Me: “Okay… will you be paying with cash, debit, or credit?”
(The man throws some money on the counter, saying nothing.)
Me: “I’m sorry, we can’t take American money.”
Man:“WHY THE &@^# NOT? AMERICA IS THE GREATEST COUNTRY IN THE WORLD!”
Me: “Well, that might be the case, but this isn’t America.”
Woman: “What?”
Me: “This isn’t America. It’s Canada.”
Woman: “But that’s part of America, right?”
Me: “No.”
Man: “Oh, I get it. It must be Canada day. That’s when they pretend to be independent.”
Me: “Sir, we ARE independent. It’s a separate country. Different money, different government, different accents.”
Man: *winks to his wife* “Right…”
Inainte sa dau de site-ul asta, n-as fi crezut ca pot avea si ceilalti dreptate. Ceilalti fiind cei din spatele tejghelei, al biroului, cei despre care, de cele mai multe ori, avem de comentat ca isi fac treaba in cunoscutul spirit sictirit romanesc. Nu mi s-a intimplat sa intimpin probleme in Germania sau in Austria, hai, poate in Italia citeva :D si nu spun nici ca in tara am fost sufocata de oameni "care lucreaza cu oameni" idioti.
Inainte de Not Always Right, stiam de "Clientul nostru, Stapinul nostru", chestie care ma enerveaza pentru ca mie mi s-au intimplat multe din cauza vinzatoarelor, operatoarelor, casierelor, functionarelor etc. si care, pina in prezent, mi-au dovedit ca m-a enervat pe buna dreptate pentru ca nu se adevereste niciodata.
Stiu sa apreciez si chiar ma bucur cind cineva se poarta nu frumos, ci asa cum trebuie si este platit s-o faca si aveam pina acum impresia ca toti oamenii sint recunoscatori celor care isi fac meseria bine. Dar am citit pe site-ul asta atitea lucruri de necrezut incit nu stiu de cine sa imi fie mila: de saracii angajati care au parte de asemenea intimplari sau de idioti ca sint pur si simplu idioti?
