În cazul în care mi-aţi trimis mail-uri şi n-am răspuns

Aproape zilnic, după ce rîd, mă enervez, mă bucur după caz şi după vreme, îmi aduc aminte şi de vina care stă prinsă bine într-un colţ al corpului meu. De ceva timp. Şi n-a plecat pînă acum. Mă simt vinovată de o serie de lucruri dintre care cel mai nesemnificativ (sau poate că nu) e felul în care cu nonşalanţă dau "mark all as read" tuturor mail-urilor mele. De la oricine ar fi ele. Şi mai sînt şi oleacă evitantă... Dar simt că e bine pentru mine să fiu aşa momentan. O să mai dureze puţin, dar nu mă grăbesc. I think they're called ups and downs. Lucrurile se întîmplă cînd trebuie să se întîmple. Pînă atunci iau ulei de cătină :D

Dreaming of

a Faithless concert. With a live Crazy English Summer, vivid as this one:

Veşti bune! Oana are blog

Acum că a adunat şi ea vreo trei însemnări, să ne facem şi noi că sîntem gazde bune şi s-o primim pe Oana cum se cuvine printre bloggeri (nu că eu aş şti cine-s ăştia, eu n-am blog :D). Ia şi scrie acolo să nu se vadă că eu nu scriu.

O găsiţi în lista mea pe penultima, dar nu cea din urmă poziţie (scuze, aşa e cu regulile astea democratice şi alfabetice din grădina mea). Bănuiesc că trebuie să mă orientez spre maică-mea de-acu' să-şi facă şi ea blog şi-o să fim o familie mare şi fericită. Asta dacă nu cumva îl apucă şi pe Fil, să vezi atunci distracţie!

Să devorăm biblioteca, zic!

Am trecut la Diavoliada şi alte povestiri a lui Bulgakov. Lumea văzută de Garp, alertă, tristă, amuzantă, dureroasă, adevărată şi în atîtea alte multe feluri care să te facă să o citeşti cu nerăbdare, m-a împins către cărţile mari din bilbliotecă. Mari şi la vorbă, şi la port. Dacă Lumea văzută de Garp are aproape 800 de pagini, Diavoliada şi alte povestiri are peste 1000. Simt că-mi intră iar în casă ceea ce numeam cîndva voinţă. Lectură plăcută!

The World according to...

"... i se părea ciudat că ai ei o copleşiseră cu atîta atenţie în copilărie, pentru ca apoi, la un moment dinainte stabilit, să pară că închid robinetul afecţiunii şi că îl deschid pe acela al speranţelor - ca şi cînd, pentru un interval scurt de timp, se aştepta din partea ta să absorbi iubire (oferită cu generozitate), ca apoi, pentru un alt interval, mult mai lung şi mai serios, se aştepta din partea ta să îndeplineşti anumite obligaţii."

"Probabil că aşa sunt toate familiile, îşi spunea Jenny Fields. Simţea că, dacă va avea vreodată copii, nu-i va iubi mai puţin cînd vor fi împlinit douăzeci de ani decît atunci cînd avuseseră doi ani; s-ar putea să aibă mult mai multă nevoie de tine la douăzeci de ani, aşa gîndea ea. În fond, ce nevoi ai la doi ani?"

Lumea văzută de Garp, John Irving

M-am hotărît

Nu vedeam nimic din cauza ploii care spăla cu spor geamurile celor două vagoane Săgeata Albastră de mă aduceau de acasă la Iaşi. Trenul era aproape plin de umbrele şi de oameni uzi, dar uimitor de liniştiţi. În plus, eu eram însoţită doar de mp3-player-ul meu încărcat cu ultimul album Moby şi un set de melodii suspecte şi săltăreţe de la Fil. Şi fără un bureţel la o cască.

În asemenea condiţii, nu puteam decît să meditez şi să rememorez. Şi, ce să vezi?, mi-am adus aminte de blogul meu. Ăsta e jurnalul pe care nu l-am avut în adolescenţă, îmi place despre el şi l-aş trece cu mîndrie la capitolul "Ce-ai făcut bun la viaţa ta?". Cred că-l voi păstra toată viaţa ca pe un album foto în care pui din cînd în cînd, la evenimentele importante, cîte o poză care reconstruieşte în imagini existenţa ta.