Am ajuns mai tîrziu

Cred că n-aţi mai dat de mult pe la rubrica O persoană. Vă înţeleg, nici eu. Am avut şi de ce să nu facem prezenţa, nu-i aşa? Pentru unii era prea plictisitor să citească şi răscitească aceleaşi interviuri, pentru mine era prea ruşinos. Şi dureros.

Mi-a luat o lună să încropesc un interviu. Nici acum nu-mi vine să cred. Şi n-a fost din cauza "subiectului" de data asta. Ba chiar a fost unul drăguţ, care mi-a răspuns prompt la telefon, a stabilit o întîlnire degrabă, deşi între două repetiţii, a ajuns la locul stabilit mai devreme şi-a stat la taclale cu mine două ore. După asta s-a rupt ceva. Nu ştiu exact ce, dar n-am mai făcut nimic. Nu numai pentru rubrica O Persoană, n-am făcut nimic pentru nimeni. Doar mîncare :D

Şi aşa am tot extras de pe reportofon cîte 10 minute pe zi vreme de o lună. Şi-apoi am unit răspunsuri, am corectat formulări anapoda, am clarificat întrebări cîte una pe zi vreme de o lună. Dar am răzbit azi dimineaţă. Puteţi vedea aici ce-am dus la capăt.

N-am reuşit să scriu la timp (?), dar nici nu m-a grăbit nimeni. Nu că aş fi vrut, nu reacţionez bine la "hai, hai! cînd e gata?". Sper să nu mă fi părăsit cititorii, cîţi erau ei. Nu de alta, dar de la unii am primit ameninţări :D Şi sper să nu-mi mai fugă puterea de a scrie. Orice.

Cum recuperezi 30 de zile?

Ma prinde 1 Mai fara nici un rand nou. O trecut o luna. O trecut degeaba. Nu stiu cum sa fac s-o sterg. Tre' sa incep de undeva, dintr-un colt. Care?

2 ani

Simona, dragă, cred că-i clar că nu e o perioadă prea înfloritoare. Blogul tău a împlinit ieri 2 ani. Ruşine! Atît am avut să-ţi zic. Cu plăcere!

Aici aş merge acum

Adică la Jiuzhaigou. Trebuie să fie tare linişte acolo, acum. Luaţi-vă revista, pozele sînt mai pline de culoare decît pe site.