23 august 2008

Familia

Acolo erau. Bine infipti intr-una dintre cele trei (doar trei) banci albastrui-jegoase ale autogarii. Dar aia era banca cea buna! Ferita de soare si de vint, de calatorii buimaci si plini de bagaje, de discutiile celor care beau la intrarile crismelor si "agentiilor de turism" din Vama Veche.

Ei, cei patru muschetari, au ocupat banca de onoare si au avut grija sa-si marcheze bine teritoriul cu o geanta gigantica de rafie, cu alte cateva genti mai mici si mai decente, cu cei doi baietei ai lor si cu olita aluia mic. Capetele acestei sagrada famiglia, el, mic si bondoc, ea, mica si indesata, dar amindoi cu flip-flop-uri smecheri, s-au instalat bine in coltul lor in asteptarea mijlocului de transport care sa ii duca cine stie unde.

Apoi a inceput spectacolul. Baiatul cel mic a avut nevoie. Si daca a avut nevoie, a facut. In olita, doar nu era sa se duca la toaletele din cladirea pe care banca lor o sprijinea cu atita mindrie. La toaleta, mama s-a dus doar cu olita plina si s-a intors cu ea scuturind-o de stropi de parca era castronul in care tocmai se pregatea sa faca salata.

Am ris, cred ca se prinsesera. Am ferit putin privirea, the show must go on, nu? Copiii au ales sa zburde, parintii sa se lase osteniti pe spatarul bancii. Apoi, din buzunarul secret al gentii de rafie a fost scoasa ea, pila de unghii. Picioarele trebuie sa arate bine. (Nu mai mentionez ca la banca alaturata o domnisoara ce nu facea parte din clan se pregatea in acelasi timp sa-si schimbe adidasii cu o pereche de saboti cu toc mic pe care i-a purtat in continuare cu sosetele care facusera cunostinta si cu incaltarile sport.) Sotul, in schimb, a ales sa se delecteze cu un minutios tratament facial. A minat in nara stinga cu atita pasiune, cu atita pofta de viata ca l-am vizualizat pentru un moment ca un curajos revolutionar. Delicatetea cu care facea bilute de muci pe care le arunca apoi subtil, uitindu-se sa vada daca nu il prinde cineva in flagrant cu delictul in mina, m-a emotionat pur si simplu.

Citeva microbuze mai tirziu, ei sint la capitolul "tandre imbratisari urmate de stoarcerea unui cos de pe nasul sotiei". Sublim, demn de o pictura la ICR din New York. Pachetul meu nu mai ajunge, familia se gindeste sa se invioreze putin. Baietelul cel mic se asaza pe treptele pline de praf, mama ridica tricoul sa isi aeriseasca burta, tatal ii explica celuilat baiat ceva cu pila de unghii. Pila era aurie.

I-am admirat. N-au ascultat manele, n-au vorbit rastit, n-aveau lanturi groase de aur la git. N-au scos sandvisuri cu salam, copiii n-au tipat, n-au plins, nu le-a fost sete. Si-au demonstrat educatia, obiceiurile in liniste. S-au manifestat cum, din pacate, nu numai la autogara poti vedea in Romania.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Cand am venit din Bucuresti s-a urcat o familie de proaspat-veniti din Italia. El era italian, ea romanca, plus un bebe si o adolescenta cu nationalitate incerta. Nimic din ce ma asteptam! Bebele era cuminte, nu au fost galagiosi, ba chiar bagajele lor miroseau a scortisoara. I guess there are nice families too, dar nu la autogara din Iasi. :)

Sim Filip spunea...

Nu imi vine sa cred ce zic, dar in modul lor grotesc erau si ei nice :)) Nu cred, totusi, ca miroseau a scortisoara :D

Oana spunea...

Nu doar la gara din Iasi pot fi remarcate asemenea familii! :D Cu sau fara miros de scortisoara macar oamenii se simteau in largul lor, right? :))

Sim Filip spunea...

Da, ca la ei acasa. :)

ideea spunea...

Geanta de rafie se numeste sacosa agricola

Anonim spunea...

Iti propun o alta perspectiva. Sa presupunem ca eu as fi ceva print de Wales si te-as analiza. Nu-ti bei ceaiul de la ora 5, nu mananci pestele cu 100 de instrumente, uneori miscarile tale sunt iuti, cateodata injuri sau te scarpini discret pe mana in timpul unei conversatii. Iti dai seama ce blog entry interesant ai fi pe www.roayaltyblogs.com? :p

Exemplul e exagerat, of course but the point is there's no clear borders. Exista insa zone de intrepatrundere, iar largimea si profunzimea acestor zone este data de definitia pe care o dam cuvantului toleranta (testeaza, ai sa vezi ce diferite sunt rezultatele, chiar la niveluri similare de educatie).

Concluzia mea? Familia respectiva s-a "desfasurata" in limite spatiale clar definite. N-au fost agresivi in nici un fel (verbal, vizual, fonic etc), ei doar au fost ei insisi. Dovada ca n-au fost agresivi este ca ii putea ignora. Ai ales insa sa-i observi.

Btw, the funny thing este ca povestind despre ei ai povestit si despre tine. De la doamna Carpov citere...

Sim Filip spunea...

Au fost agresivi vizual si erau drept in fata mea, intr-o autogara care nu iti permite sa-ti misti ochii prea mult. Puteam sa ii ignor pe ei sau puteam sa ignor cosul de gunoi rasturnat de langa mine, nu prea se mai punea problema sa aleg sa-i observ, ci sa fiu nevoita.

Apoi, a te desfasura in limite spatiale clar definite nu inseamna a face ca la tine acasa intr-un spatiu public. Autogara, la fel ca toate locurile dintr-un oras de care nu beneficiezi doar tu, este unul dintre spatiile unde functioneaza regula respectului fata de cel de langa tine si a bunului-simt. Aici, limitele sint clare, nu are a face cu toleranta pe care o testez zi de zi.

Iar pe blogul roialitatilor n-as face valva. Mai intai, pentru ca adevaratele roialitati n-au bloguri, nu barfesc si nu discuta in necunostinta de cauza. Nici n-ar avea cum, n-au parte de asemenea spectacole aproape zilnic :D In al doilea rand, sint aproape sigura ca atata timp cat nu imi suflic tricoul, nu imi pilesc unghiile si nu imi storc cosurile in fata lui, nici macar Printului nu i-ar pasa ca nu mananc pestele cum trebuie. Pentru ca ceaiul il beau :D

PS: Pe tine de ce te-a deranjat tipul cu chilotii Zara la vedere, nu era el insusi? :)