Cred că n-aţi mai dat de mult pe la rubrica
O persoană. Vă înţeleg, nici eu. Am avut şi de ce să nu facem prezenţa, nu-i aşa? Pentru unii era prea plictisitor să citească şi răscitească aceleaşi interviuri, pentru mine era prea ruşinos. Şi dureros.
Mi-a luat o lună să încropesc un interviu. Nici acum nu-mi vine să cred. Şi n-a fost din cauza "subiectului" de data asta. Ba chiar a fost unul drăguţ, care mi-a răspuns prompt la telefon, a stabilit o întîlnire degrabă, deşi între două repetiţii, a ajuns la locul stabilit mai devreme şi-a stat la taclale cu mine două ore. După asta s-a rupt ceva. Nu ştiu exact ce, dar n-am mai făcut nimic. Nu numai pentru rubrica O Persoană, n-am făcut nimic pentru nimeni. Doar mîncare :D
Şi aşa am tot extras de pe reportofon cîte 10 minute pe zi vreme de o lună. Şi-apoi am unit răspunsuri, am corectat formulări anapoda, am clarificat întrebări cîte una pe zi vreme de o lună. Dar am răzbit azi dimineaţă. Puteţi vedea
aici ce-am dus la capăt.
N-am reuşit să scriu la timp (?), dar nici nu m-a grăbit nimeni. Nu că aş fi vrut, nu reacţionez bine la "hai, hai! cînd e gata?". Sper să nu mă fi părăsit cititorii, cîţi erau ei. Nu de alta, dar de la unii am primit ameninţări :D Şi sper să nu-mi mai fugă puterea de a scrie. Orice.
