În cele două săptămîni care au trecut de cînd am scris ultima dată m-am întrebat de nenumărate ori de ce femeile fumează pe stradă. De ce
atît de multe femei fumează pe stradă. Pentru că am dat peste foarte multe şi majoritatea în vîrstă, deci de două ori mai scîrbos, nu pentru că aş avea atîta atenţie de acordat subiectului.
Cînd fumează din mers arată ca nişte începătoare care se îneacă tare cu primul fum, ţigările le ţin ridicol între degete încercînd în acelaşi timp să răspundă la telefon şi să-şi ţină geanta pe umăr spre deosebire de bărbaţii care fumează pe stradă şi a căror singură grijă este chiar aceea de a fuma pe stradă. Şi încă nu mi-am dat seama dacă vor chiar să fumeze sau aprind paiele degeaba. Şi doar trăiesc printre fumători
şi fumătoare, nu o fac aici pe lupul moralizator. N-am luptat niciodată pentru interzicerea fumatului pentru că mi se pare că e ca şi cum ai lupta împotriva religiei catolice, dar aş susţine interzicerea fumatului pe străzi pentru femei. Oricît de sexist ar suna. :D They should keep their smoking indoor.
Ce m-am mai întrebat de nenumărate ori în astea două săptămîni e de ce a ajuns
Cine suntem a lui Dan Puric atît de la modă. Mi-au cerut mulţi cartea, mulţi nepasionaţi de subiect, mulţi cititori doar de Baltagul şi Ion. Nu ştiu dacă să mă bucur că e citit sau să mă întristez că e citit (s-ar putea) cu superficialitate.
Etichete: citit/văzut/auzit, oh boy