A little bit of this, a little bit of that

Am revenit. Cu ginduri noi pe care am de gind sa le transform in obisnuinte. Astfel, una dintre proaspetele mele cugetari care se va preschimba in datina este despre inchiderea telefonului si limitarea accesului la Internet pe timp de vacanta. Chiar daca asta inseamna sa scriu mai tirziu sau deloc despre minunatele intimplari de Paste, de Craciun, de inundatie in casa, cistig al vreunui premiu important sau alte asemenea breaking-news-uri. Si chiar daca ploua. In urmatoarele vacante, care si cind or mai fi si ele, voi inchide pravalia si voi anunta sa nu zica lumea ca nu vreau sa raspund la telefon sau ca "nu mai scrii si tu pe blog" cum mi-a reprosat Oana :D

Acum ca am dat un Enter mi-a pierit cheful de scris pentru ca aveam de gind sa scriu niste rautati si tocmai mi-am adus aminte ce mi s-a spus cu cea mai mare dragoste si blindete in Noaptea de Inviere: "Ingroapa omul vechi din tine si lasa-l pe cel bun sa vina!". Si ma gandesc ca ar fi cazul sa mai si respect chestiile intelepte care mi se zic, nu doar sa am o reactie de tipul "mda, ce tare suna!", dar sa uit cu prima ocazie. Ne revedem pe la o joi. Am auzit ca atunci isi termina soarele concediul :)

Am timp ocupat. Mai vrea careva?

Zilele astea m-am intalnit cu Ali. Ali e din Falticeni, e foarte simpatica si desteapta si se ducea in Piata Unirii. Sa dea de mancare la porumbei. Atunci m-am intristat si m-am gandit:

Noi cand (pana mea) ne apucam de lucruri dintr-astea serioase?

PS: De ce in Romania totul se rezolva dupa o mare criza de isterie? A mea. A, si dupa 5 zile, 50 de telefoane, 5 sesizari, 10 drumuri si 100 de nervi. Zilele astea m-am simtit ca in The Assassination of Richard Nixon. "Who are these men, maestro, who keep us waiting at their feet? The meek shall not inherit the earth. The earth belongs to the bullies who do not care how they get to the top, as long as they arrive."

Promit sa am grija de blogul meu!

Cred ca Adina a facut un voodoo sau o promisiune catre vreo vrajitoare cind a spus ca are mai multe postari pe blogul pentru facultate decit pe animalui ei de casa, acesta fiind Bompar. Promisiunea era: "Da Doamne sau oricine are puteri miraculoase sa fie si altii ca mine!" Si cred ca i s-a si indeplinit ca vad acum ca s-ar putea sa am si eu mai multe (si unele mai bune) postari pe blogul pentru facultate decit pe Blogul Mama, vorba Silviei.
Sa remediem, zic.

Prima remediere (dar mai incolo): Adu-ti aminte, Simona cea cu memorie de peste in ultima vreme, sa mai treci niste oameni care au fost draguti si te-au trecut in blogroll-ul lor, in blogroll-ul tau!

Am primit marfa noua!

In ordine aleatorie:

• Vadim Tudor tocmai ii spune Andreei Cretulescu, cea mereu nervoasa, ca Oprisan (Catalin) "e o bijuterie rara". Emisiunea "Ultima Ora" a lui Oprisan (Catalin) e tocmai noua preferata. The latest buzz, cum ar spune Blogger.
• Ieri, Corina Dragotescu a mai scazut citiva centimetri in inima mea. Cind a intrebat-o Paunescu daca l-a chemat in emisiune "de prost", ze lady a spus: "nu, pentru ca sinteti... ok". Si cind a vazut ca omului i se umfla vena, a tot gafat-o cu replici ca "da' nu va suparati ca sinteti o persoana controversata." I say: niciodata nu-ti subestima adversarul/invitatul/cititorul, dar daca ai asemenea porniri, pastreaza-le pentru culise.
• Imi promit sa deranjez cu buzz-uri insistente pe toate personalitatile din lista mea de Messenger care isi afiseaza la status: DND, DNFD si toate celelalte variatii pe aceasta tema si nu pot naibii sa stea invisible sau sa nu se mai conecteze deloc.
  
• Imi mai promit sa fac in 3 saptamani ce au facut altii in jumatate de an. Daca reusesc, dresez un leu, mananc o broasca, donez un rinichi sau orice altceva mi se sugereaza sa fac.
• In legatura cu titlul: oare cit timp SH-urile or sa mai afiseze "Am primit marfa noua!" cind ele primesc doar marfa la mana a doua?
• Azi am avut un sentiment din categoria "How small can it get?". Am avut in mina un micro SD de 1 GB si am simtit ca stick-ul meu de tot atata e pur si simplu gigantic pe linga chestia aia subtire ca un ac.
• Sint curioasa pina unde vor merge "Politicile fara mila" de pe Blogurile Cotidianul. Confruntarile sint geniale, miscarea va fi una aducatoare de trafic, admiratie si spor si vor schimba cu siguranta ceva in jurnalismul de blog. Azi au fost peste 13.000 de vizualizari si 410 comentarii. Iar Ioan T. Morar e blogger adevarat, I like him :D

Am inchis pravalia. Deschidem iar miine, la 10.00.

Filmul de la miezul noptii

The Savages. Am ras tare si m-am intristat brusc. Unele momente par atat de irelevante, de nelalocul lor sau se repeta fara sensuri concrete incat fac filmul ciudat, dar altele sint atat de reale, de familiare incit exclami in gind "Aham". Povestea noilor responsabilitati familiale ale lui Jon (Philip Seymour Hoffman) si Wendy (Laura Linney), cei doi frati Savage care trebuie sa invete sa aiba grija de tatal lor suferind de dementa, e de departe subiectul filmului. The Savages e despre depresie, despre criza-de-virsta-mijlocie, despre pilulele care iti aduc linistea si fericirea si de care geanta lui Wendy e plina chiar daca nu stie exact ce sint si la ce folosesc, despre ce-sa-faci-cu-viata-ta.

Mi-a placut naturaletea cu care joaca actorii si cu care a fost regizat si mi-au placut replicile. Premiul pentru Cel Mai Bun Scenariu Original ar fi fost meritat. Pentru ca replicile uneori foarte amuzante rapesc din tristetea generala a filmului sau o adancesc atunci cand, poate, mai bine ar fi fost sa nu fie spus nimic. Cele mai captivante si mai sincere scene au fost alea in care solutia era "la cel cu probleme". Tatal Lenny (Philip Bosco) e omul care, in ciuda consideratiei generale ca e nebun si nu stie ce e cu el, rezolva momente tensionate. Cum se mai intimpla, de altfel, si in viata reala: uneori un conflict e stapanit cel mai bine de cel mai putin lucid dintr-un grup care cauta clarificarea lui.
Pe alocuri mi-a parut tipic american. Dar a fost o placere sa-l vad si mi-e pe plac si sa-l discut pentru ca detalii sint mult mai multe decat cele enumerate deja.

Noi doi si-o umbrela/Cerul ca o acuarela

De cinci zile-ncoace, ploaia nu mai tace! Ia priviti ce frumos si ud e totul in jur, o placere pentru incaltari.

PS: I'm proudly presenting you una dintre primele poze sau incercari de poze cu proaspatul primit cadou, frumosul, negrul si doar al meu Fuji FinePix S5700. Nu vreau sa aud nici un cuvant de rau despre el :D

Cum, nu-l stii tu pe Lungu?

Astazi m-a sunat "Lungu, de la M-Bit". Am zis: "Bine, ce doriti, s-a intamplat ceva?" A urmat un moment in care am simtit ca Lungu e deranjat de faptul ca eu nu stiu cine e. Lungu, de la M-Bit, pai se poate? Nu-l stiu ca nici daca la M-Bit sint pana la urma nu stiu. Abonamentul l-am facut la UPC, la cablat au venit de la M-Bit, platile (fara factura ca nu vine neam) le fac la UPC, dar de multe ori la ghiseul M-Bit. Dar pierd din esential. Ala in care Lungu ma suna sa isi ceara scuze (ca ei, specialistii cum si-au zis atunci cand am tipat la UPC, n-au stiut sa repare problema decat in dulcele spirit romanesc adica tarziu). Si ca a sunat deja aproape 50 din abonatii care au avut de suferit sa se asigure personal ca Internetul e ok acum. Si ca mai are de sunat inca pe atatia. Ce sa zic mai Lungu? Saracul de tine? "Este o problema pe care nu eu pot sa o rezolv" ca sa o citez pe blondina care se uita la mine ca si cum imi trebuie Internet pentru ca ard de nerabdare sa imi mai fac un album cu poze noi pe Refriendz. Am auzit ca asta e noul Hi5.

Multumesc!

As dori sa multumesc din suflet UPC Iasi, M-Bit sau oricarei firme de Internet/Cablu TV/Telefon careia ii apartin. Pentru ca eu nu stiu inca. Dar as dori sa le multumesc celor doua deja mentionate ca m-au lipsit mai mult sau mai putin, dar mai mult mai mult de Internet de duminica, 30 martie si pana astazi spre seara, Slava Domnului. Decizia de a rezolva situatia a fost luata de cei de la UPC probabil dupa multele telefoane (nu doar ale mele, ci ale zecilor de abonati) si scandalul mai lung si mai nervos decat cel din fiecare luna cu care le-am fericit astazi pe duduile de la sediu.
Nu m-a deranjat nimic mai tare din toata afacerea asta decat ca n-am putut ura ieri La Multi Ani blogului meu :( Ca si cum nu mi-as spune La Multi Ani de ziua mea. Ceea ce fac de obicei, sint prima care imi (isi) face urarea :D